avangarda – Versuri.pro

Geo Bogza - Plâns cu Stânci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Hebdomadar, eu plâng cu stânci,
destrămări,
zguduiri.
Rombic la margini de pământ,
sufletul pipăie
vârfuri de vânt.
Blestemul înțeapă,
Dumnezeu curge și se împrăștie pe jos,
Helas, suflet de om nebulos.
Ochii pun petice,
dureros de prismatic privesc,
rătăcesc,
iar sufletul sub univers
cum omul sub cobiliță.
UNU, an. I, nr. 4, iulie 1928

Stephan Roll - Ft. Marinetti

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Neîntrerupt, silueta ta sky-scrapers strânsă în dinți ca un pumnal,
vreau să-ți mângâi gâtul cum urc turn Eiffel sau beau vitriol,
prin ochiul tău să trec submarin (ce frumos cow-boy de metal),
din distanțe mari cuvintele adaogă glandele cu alcool.
Umerii trosnesc la intervale precum podurile de fier,
veac trecut ucis în unic gest de apoplexie,
globul asudând sub locomotive cât cel mai brun miner
și 15 hectare inimă sub noi mobilată cu poezie.
Iar dacă trenuri perforează senin munții într-adevăr,
vapoare înlocuiesc și mai frumos trecutele sirene,
futuriști, din soare mușcăm ca dintr-un măr,
în aerul peste tot ciufulit de planete și antene.
50 de metri înot în tine – înainte și înapoi,
ce trup ciclon desființând orașele de zmeură pe hartă,
la fiecare pas cerul surpându-se țipând în noi
și deschidem cărți în vitrine ca rupere de nori în artă.
Fruntea desfăcută în viteză ca plin concurs pe autodrom,
trup cutreierat ca în America de Vest aurifer mine,
intermitent te incendiez precum regiunile de petrol
și joi sunt globe-trotterul tău prin vine.
După aceste Marinetti,
Integraliști vom schia în văzduh cu avioane,
să ne amuzăm vom aprinde constelațiile cu cox,
ultra-poeți vom ateriza dinadins pe stadioane
ca să scrim poeme și să facem matchuri de box.
STÉPHANE ROLL
(62 klg. 300)

Costel Zăgan - Amintire de Avangardă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dragă Kitty, poezia este dreptul meu
la replică. Când soarta mă ia peste picior,
iar anonimatul e gata să mă-nhațe,
citesc și scriu, deci exist. Cu fundul/fruntea
în aceeași barcă, literatura română și universală.
În bibliotecă nu sunt niciodată singur,
Orícât m-ar izola ceilalți. Și da, Maiorescu-i
incomod și azi, dar unde-ajunge
nu-i hotar.
Costel Zăgan, CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK

Ron - În Avangardă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În modul în care am promis, decis pe bune
Că mă abțin da’-n loc să mă țin de cuvânt, mă țin de glume
Se spune că scuip cuvinte grele – adevărat
D-aia purtătoru’ meu de cuvânt e cocoșat
Căci defapt, e vorba de hip-hop nu de foioase
Nu cântăm la mese, lesne, c-o dăm pentru mase
Eu am tras de pe strase, hip-hop-ul în bibliotecă
Deci nu te aștepta să m-asculți în discotecă
Pun preț pe esență când remarc cu indulgență
Că-ntre manele și reggaeton nu e diferență
Legionar, radical când dau la microfon
Nu-nghit ciorile, implicit nici esența de rom
Da’ servesc negrese, deci reiese că nu sunt rasist
Când rimez din subsolul fostului bloc comunist.
Nu vorbește pentru mine, nici vinu’ nici berea
Când aleg să leg cuvinte ca să rup tăcerea
D-aia rămân în avangardă pe poziție
Căci în hip-hop-ul românesc sunt pe cale de apariție
(x2).
Ron la microfon de pe aceleași piscuri
Din subteran nesupus vreunei case de discuri
Căci nu dau doi bani, pe-o infrastructură
Unde prețul succesului se plătește în natură
D-aia vă f*t în gură, vedete de centură
Ce au foame de bani, da’ n-au pic de sete de cultură
Căci relația mea cu ele se conservă, nu se schimbă
P**a mea-i precum un lapsus, ba, le stă pe limbă!
Da’ hip-hop-ul meu fii sigur, nu vizează banu’
Cât timp mă trag din neamu’ lu’ Zelea Codreanu
D-aia nu galesc mc-ii care îmi prezic drumu’
C-o să ajung în iad că le-am piratat albumu’
Căci cât timp eu privesc democrația cu dispreț
Când capitalismu’ ne transformă arta în comerț
Rămân în avangardă pe poziție
Căci în hip-hop-ul românesc sunt pe cale..
Pe cale d-apariție.
Nu vorbește pentru mine, nici vinu’ nici berea
Când aleg să leg cuvinte ca să rup tăcerea
D-aia rămân în avangardă pe poziție
Căci în hip-hop-ul românesc sunt pe cale de apariție
(x2)

Geo Bogza - Plat Du Jour

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În ulei, Tania Ștefanovna stă pe o bancă
fără față și fără culoare la ochi,
sub picioarele ei obișnuita căpățână de mort
de data asta râde la un suport de ștampile
și pe urmă masiv și galben dulapul curge galben pe lângă perete
dulapul în care e încuiat jurnalul și șapca de locotenent
și un poet cu fața tăiată de geamuri și oglinzi
e deasupra plajei pe care oameni goi
merg indiferent în sens opus.
Dacă un om cu pisici și șarpe în loc de s**
iar altul – Robinson Crusoe – întinde mâinile în zare
e pentru că femei în trupul gol
exact cum le-a visat M. H. Maxy
duc mâna albă la suflet și buric
dealtfel și om și ochelari banjo cântat la 8.
Dedesubt pe fondul negru înșirați ca
în beciuri amanții defuncți din Atlantida
stau poeții cei mulți și cei puțini
cari nu și-au precupețit glasul și sângele
cari au mers prin ei și prin afară de ei
și și-au întors înăuntru ca unghiile cismarului din Arizona
acela care n-a fost niciodată
decât exemplu într-un poem fără valoare
și care n-a socotit cuplurile erotice ale orașului
așa cum le-au socotit poeții din gravuri
strânși la un loc unul dintre ei
care s-a ridicat pe inimă până la înălțimea catargelor
de unde a rostit un zâmbet ca un lasso
ca un descântec
și de sub cuvinte
poeții au început să iasă ca lupii și ca avioanele.
Dealtfel chestiunea devenind oarecum ambetantă
se rezolvă prin mașina omenească roșie la rinichi
galbenă-n creier
pe unde oamenii merg cu vagonete și cu macarale
ca undeva sub frunte să se așeze la o masă
cum făceau conspiratorii de la Ismail și Nijni-Novgorod
pe vremea când ceaiul nu era ținut în testicule
și apa nu venea de jos în sus să meargă tot în jos
pe lângă biblioteca în care nu e voie să pui mâna
fiindcă la stânga o ciupercă e ca un dirijabil
și deasupra are loc o naștere cu automobilul și profesori universitari
(aceasta nu-i delir, ci camera lui Sașa).
La dreapta e cufărul de nuiele și de vis
acolo lucrurile stau îngrămădite ca nucile pe masă
și fiecare atârnă în imaginație de un deget mic și strivit
(aceasta nu-i imaginație, ci realitatea)
așa cum stau atârnate hărțile Americii
când domnul cu barbă decerne premii
și se scrie apoi în gazetele de provincie
primite cu trenul la Buștenari.
Dar undeva departe, peste nouă țări și nouă mări
exilată, e lampa
lampa de sticlă albastră, ca de cauciuc
așa trece prin sânge și place ca o țâță
lampa din nopțile de studii și de confesiuni
când eroii erau mai mici cu cinci luni
și nevinovați de catastrofa C. F. R.
care trebuia să se întâmple și nu s-a întâmplat
astfel a venit dimineața și ziua fatală
când am fost mai lung și mai plictisit
când am cunoscut pe doamna Claudia Milian
când pe stradă a trecut autocamionul 3677
când fără a voi să fac filozofie
m-am gândit deșertăciunea
deșertăciunilor, totul e deșertăciune
și am terminat poemul în tipografie
plictisit,
lung
și neștiind la urma urmelor ce-ar trebui să fac.

Gherasim Luca - Tragedii Care Trebuie Să Se Întâmple

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt liber
și pot observa cu deosebită atenție lucrurile care mă înconjoară
degetele mele tremurătoare ca niște plopi și scurte ca niște gloanțe
au strâns cu putere gâtul alb de femeie
așa cum poeții vechi strângeau în obișnuitele lor accese de dragoste
pentru natură
florile – oile – câmpul și stelele
poeții de azi, poeții cu degetele tremurătoare ca niște plopi și scurte ca niște gloanțe
au fiecare acasă câte un gât alb de femeie care trebuie asasinat
luciditatea cu care vom privi după aceea lucrurile care ne înconjoară
e atât de necesară
și limba lor violetă, ce spectacol caraghios.
Acuma fiindcă suntem liberi plimbarea noastră pe străzi prezintă o importanță de care trebuie să ne dăm bine seama:
femeile sunt mai elegante și mai provocatoare, azi
domnii mai zâmbitori
vitrinele magazinelor mai încărcate și mai luminoase
și buzunarele noastre de obicei pline cu bomboane și cu bilețele
conțin pietre de toate mărimile.
Odată cu noi au ieșit să se plimbe și alți oameni pe marile bulevarde ale orașului
ei au degetele albe și grase ca niște bucăți de slănină, ei au degetele în buzunare
și alături de ele, pe lângă ultima fotografie a iubitei, și o batistă plină cu muci.
Poeții de azi, poeții cu degetele tremurătoare ca niște plopi și scurte ca niște gloanțe
poeții cu pietre de toate mărimile prin toate buzunarele
trebuie să știe că singura greutate e spargerea primei vitrine întâlnite pe marile bulevarde
fiindcă celelalte vitrine se sparg de la sine
după cum e de ajuns să stingi o singură stea ca pe urmă celelalte stele să se stingă de la sine.
Cer iertare pentru comparația cu steaua
poeți,
e o amintire din vremurile de altădată
când mă extaziam în fața pomilor înfloriți și leșinam la fiecare răsărit de soare.
Poeții de azi, poeții cu degetele tremurătoare ca niște plopi și scurte ca niște gloanțe
pot azvârli cu pietre în comparația cu steaua
va fi poate prima vitrină pe care veți sparge-o
și celelalte vitrine se sparg de la sine.
(1933)

Tadeusz Rożewicz - Originea Unui Poem Nou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Noaptea
aleargă două poeme
aruncate
unul asupra celuilalt.
Formele acestor poeme
moderne
precise
măruntaiele luminoase
comode de avangardă
se ciocnesc cu sine
oarbe.
Spargere
de imagini
troznire
stoarcere
strivire
pătrundere
agonie de forme.
Rupe linia
striveşte răsuflarea
smulge cuvintele
topeşte trăsăturile
şocul
noul poem
al treilea poem
se naşte în agonie
curge
pe apele fetale
ale umanităţii.
Noua plăsmuire
enigmatic surâzătoare
lentă
pregătită
pentru o subită
creştere

Leo Butnaru - Dadaism cu Ocazia Primei Mele Sosiri la Paris

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sigur garçon mai bem ceva
dadaist. Mai adă-ne o Champs-Élysées… pardon! O
șampanie “Clairette de Die” căci
vezi doar cum pe noi oaspeții din Est
fericirea ne caută până și prin buzunare
însă așa și nu ne găsește pre noi
cămătarii banilor de telefon
necesari pentru a-i suna pe Ceea Lume pe
Tristan (fără Izolda) Tzara Brâncuși Ionescu
pe Emil Cioran… De bucurie că
am reușit să vorbim cu compatrioții
o să bem în continuare șnaps… pardon! Champs…
pardon! Șampanie șămpănica șămpănea până vom încerca să dansăm
încrâncenat de balcanic precum Zorba Grecul fără
Zoarba lui
după care garçon dumneata frate latin
franțuz tipic cu vocea de un timbru nazonat
vei căuta să ne dai afară din
infernul confortabil al bodegii însă
te prevenim că nu-ți va ieși pasiența precum
nu-i ieși lui Platon care încă în antichitate – bineînțeles că
ai auzit de ea – încerca să ne dea afară din
republica sa (credea el) autonomă. Sigur repu-
blica
și
repu-
tația lui Platon sunt noțiuni repu… pu… repu-pu.
diabile pentru că zău
nu e deloc frumos ceea ce a filozofat el
vizavi de poeți în intenția lui
de a-i da pe ăștia afară din țară. Să
nu-i urmezi exemplul garçon și
să ne mai lași în bodegă de unde noi
vom ieși benevol
de bună voie părăsind și Champs-Élysées și
întreg Parisul
plecând în drumul nostru.
Așadar
încă un dar garçon încă o șampanie clară din Die
ce ne sporește buna dispoziție ca un diez muzical
la începutul portativului și sfârșitul acestei
partituri parisiene.
Et l’ addition
s’il vous plaît garçon!.
Paris,
30. IX. 1996

Ilarie Voronca - Aviograma (În Loc de Manifest)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator
Pulsează anunț vast TREBUIE dinamic
serviciu maritim
Artistul nu imită artistul creează
Linia cuvântul culoarea pe care n-o găsești
în dicționar.
Vibrează diapazon secolul
Hipism ascensor dactilo-cinematograf
INVENTEAZĂ INVENTEAZĂ
Arta surpriza
Gramatica logica sentimentalismul ca
agățătoare de rufe
Pe frânghii cheamă împărăția afișelor luminoase
cherry-brandy vin trans-urban căi ferate cea
mai frumoasă poezie: fluctuația dolarului
Telegraful a țesut curcubee de sârmă
Iradiator declanșează stigmat a c d alfabet dentar
Stenografie astrală să vie
sângerarea cuvântului
metalic lepădarea formu-
lelor purgative și când
formulă va deveni ceea ce
facem ne vom lepăda și de
noi în aerul anesteziat
cablograme cântă diastola stelelor devalizat gândul
pianul mecanic servește cafeaua cu lapte elegant
O! recitările o! serbările de binefacere un permis de sinucidere
3 dinari trotuarul și-a plombat dinții în spirală
regim lactat manivelă în timpan
bulevard citește orient expres antracit autobuz embrion
miraj clorhidric imposibil realizat ce ochi mărunți
ca zahăr pisat incest cortegiu
abstract agenție de schimb transatlantic
veștile se
ciocnesc ca la biliard avioane
PARIS T S F LONDRA NEW-YORK BERLIN
coboară ca barometre arde colierul de faruri
Europa
are crampe înghite stâlpii comunali inutil
cât poți confortabil
infinitul în pantofi de casă anunță
bisexualitate atlet urmărește discursul reciproc gazetele se deschid
ca ferestre începe concertul secolului
ascensor sună interbancar jazz saltimbanc
claxon
FABEMOL
RE
FABEMOL
ÎN
PIJAMA
FOOTBALL
ILARIE VORONCA

Ion Caraion - Plusquamperfectum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

S-a-ntâmplat numai atât:
Avea nasul cam urât,
Vorbele – vreo patru sute –
Îi curgeau invers dar iute
Și-ți sunau toaca-n auz
Babițele lui Urmuz.
Am vrut ca să-mpac măcar
Restul spart de samovar
Sau din linguriți de pai
Sau să-i dau liniște cu ceai,
Dar știui? – că nu știam:
Un complex crescuse-n geam!
Nu e vorbă (cine minte?)
l-avusese și-nainte
Însă între nenufari
i-au crescut solzii mai mari
Apoi mari, și-ajunși în gară
solzu-ntâi ieși afară.
Pelican și-Aristotel
nu știa nici el de el;
Ba la soare, ba-n nisip,
Avea chip sau n-avea chip.
Lasă-l! du-te pe peron.
Dacă-i cald, ia un palton,
să culegi, când cad în rouă,
hermetismele-amândouă.
…Și de-atunci (triunghi, pătrat)
bat în scoică regulat,
că mă râcâie-n auz
babițele lui Urmuz.