ateu – Versuri.pro

Draghita Sebastian - Trist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu mai știu nimic,
Nu mai vreau nimic,
Nu mai simt nimic,
Mă văd mult prea mic.
Cum să mă ridic?
De ce mă oftic?
Cum mai pot să mă dezic?
Cum să sar fără să pic?.
Înebunesc, mă mint constant,
Greșesc, revin.. prins în flagrant
Alerg descreierat pe-o margine de hău..
Nimeni n-ar vrea să simtă asta-n locul meu!
De altfel.. nimeni sunt doar eu.
Totul mucegăiește-n jur mereu
Și tot respir un aer dur și greu
Și nici credința nu m-ajută.. că-s ateu.
Trăiesc pentru a respira, a exista.. degeaba,
Mănânc, fumez, beau, inhalez otravă,
Vorbesc decât cu cei patru pereți
Între care-mi târâgan vrejul unei vieți
Vrăjită de vrăjmașul vid voalat
Care m-a-nțepenit aici forțat,
Mi-a înrobit mintea și m-a încarcerat.
Aveam o inimă cândva.. sensibilă și iubitoare,
Aveam un spirit liber, tânăr ce zburda sub soare..
Acum a înghețat și inima, iar acel spurit moare..
Se sting pe rând toate luminile pe coridoare!.
Am tot fugit de întuneric într-o constantă căutare
A veșnicei lumini și-a apei tămăduitoare,
Însă am obosit, speranța dă să plece și mă doare..
Nu mai găsesc răspuns la nici o întrebare!.
Ce boală m-a cuprins pe mine oare?.
Îmi vars nisip în cap, mă scald în praf,
Fumez și beau din nou, mai scriu un paragraf,
Mă chinui să văd viața cu un chip senin,
Dar am uitat și cine sunt, de unde vin..
Dar nu-i nimic, mai umplu un pahar cu vin,
Alimentez dement mereu pocalul cu venin.

Suburbia11 - Babylon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hey!
În fiecare dimineață stau și mă uit pe geam,
Soarele răsare printre nori drept pe maidan.
Calendarul-i vechi, a mai trecut încă un an
Frigiderul-i gol, la fel e și în buzunar
Io stau și mă gândesc, sunt ateu sau pastafan?
Nu cred nici în biblie, talmud sau coran
Dar cum iar sunt blană, o ard spiritual
Știu că sunt doar stele, dar mă simt în Zion.
Ref:
Te-ai dus!
Către Babylon uitând de Zion
Te-ai dus!
Către Babylon uitând de Zion
Te-ai dus!
Către Babylon uitând de Zion
Te-ai dus!
Către Babylon uitând de Zion
Hey!.
Și te-ai dus către Babylon,
Cu gândul spre Zion
Lasă regretele-n spate
Fă doar ce-ți place ție, frate!
Știi bine ce ești ce vrei și ce faci
N-are voie nimeni să te umple de draci
Uită-te-n oglindă, vezi cât ești de mare
Tu ești pokemonul cel mai tare!
Ridică-te singur atunci când ești jos
Nu lăsa pe nimeni să te-ntoarcă pe dos.
Sunt un sclav ca și tine în sistemul capital
Nu am foi la mine, da’ am filtre-n buzunar
Am bricheta-n suflet, simt cum arde inegal
Scoate fum fără foc din pachetul ilegal
Io stau și mă gândesc, sunt ateu sau pastafan?
Nu cred nici în biblie, talmud sau coran
Dar cum iar sunt blană, o ard spiritual
Știu că sunt doar stele, dar mă simt în Zion.
Te-ai dus!
Te-ai dus!
Te-ai dus!
Te-ai dus!
Te-ai dus!
Către Babylon uitând de Zion
Te-ai dus!
Către Babylon uitând de Zion
Te-ai dus!
Către Babylon uitând de Zion
Te-ai dus!
Către Babylon uitând de Zion
Hey!

Ciprian Mihalache - Ateu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dacă susții libertatea, cel puțin îmi vei asculta opinia.
Dacă ești un creștin fanatic care abia așteaptă să condamne
ateismul pe YouTube, mai bine nu mai asculta această piesă.
Am să încep cu ce mi-a zis tata.
Mi-a zis că am nevoie de sinceritate
în societate, că ea e mai presus de toate celelalte,
că am nevoie să fiu bine-crescut, să fiu corect,
că am nevoie să tratez cam pe toată lumea cu respect.
Să o salut, să o ajut – să nu aștept sau să accept vreo mulțumire,
să fiu încrezător în Domnul și mai ales în planul Lui pentru mine,
să fiu muncitor, săritor, să-mi călesc caracterul,
alegând de fiecare dată drumul cel mai greu, să le câștig respectul.
Să nu îi judec, să îi accept, să le vorbesc la fel tuturor, indiferent ce cuget,
să nu am preconceptii – să nu mă dau vreodată mai deștept,
să accept și critici și sfaturi de la toți, să nu mă cert,
să iert, să fiu mai bun și niciodată să nu cred că știu totul – că totul e incert.
Știi, când ești mic crezi orice,
altă justificare nu-mi găsesc. Îmi amintesc odată cum am plâns o zi întreagă,
singur în casă, după ce am spart un ceas, pentru că eram sigur că o să ajung în iad.
Din păcate, sfaturile astea n-au avut niciun rost, am aflat dintr-o dată, tată,
și m-am convins pe propria mea piele că toate-s rele,
religia în primul rând ne intoxică cu minciunele, e o obsesie nocivă,
dumnezeii sunt descriși prea mândri și răzbunători ca eu să le accept o origine divină.
Am nevoie de forță, și-apoi de concentrare,
să am puterea necesară înzecită de ce numesc răbdare,
să fiu mereu alert, pe fază – și să cunosc doar adevărul în orice ipostază,
iar când în sfârșit lovesc cu pumnul – el să treacă prin orice și oricine pentru a-mi netezi drumul.
Și fumul am nevoie să învăț că uneori purifică,
mai dăunătoare ca religia pentru un individ e propria lui frică,
lasă-i să mă condamne,
mai bine să cunosc adevărul și să fiu ars decât să cred în Moș Crăciun,
Zâna Măseluță și Doamne-Doamne.
Nu încerc să te conving. E pur și simplu vorba de inteligența fiecăruia.
Celor care cred în potop, animalele pe o singură arcă
sau în apa transformată în vin
nu au nevoie de logică și de argumentări. Dumnezeul creștin e acceptat de
un procent infim al populației globale. Atei sau alte religii,
oricum toți vom ajunge în iad cu excepția voastră, nu?

George Mărgărit - Rugăciune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Părinte, sunt marele fiu rătăcit
Care venind la tine boema nu și-a pocăit,
Părinte, sunt fiul beat de infinit!
Nu mă-ntorc, pasul meu nu calcă drum
Ci scârțâie prin paradisul lui de fum,
Părinte, am o naștere, sunt eu
Rătăcitul, dementul ateu
Ce ia cărbune să se-ncălzească de foc
Eu, tată, am seva măduvii de soc.
Trăiesc apă mută ce nu curge
Din ea nimic nu se scurge;
În urmă pășește groaznicul afet:
Se stinse lunatecul poet.

Profethu - Hai Spune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nimeni nu-ți seamănă
Și totuși parcă toți seamănă rău
Ai credință în Dumnezeu
Dar care-i Dumnezeul tău?
Căzut în hău îți dorești iertat să fii
De ce le numești, de ce le numești
Păcate când toate-n parte îți sunt firești
Cine ești, cum te numești, de unde vii [mai știi?]
De când n-ai mai folosit la persoana I
Singular, verbu- „a fi”
Devii reticent la tot ce te-nconjoară
Cu lumea de afară, absent la vorbe de ocară
Ce din torent, imaginea devine clară
Te simți captiv fără motiv
Și te transformi-ncet în fiară, murdară
Îți iei? ce vrei să pară fără pată
Ești ca o tânără fată ce se vrea virgină
Dar în fiecare zi se lasă deflorată
Aflată-n impas credința alungă aproapele
Ai vrea să țipi dar nu ai glas
Totul e fals, hai uită-te
În jur și spune câți semeni îți seamănă
Începi să crezi că pentru asta ai nevoie De o planetă geamănă
Hai spune. cât semeni găsești pe lume
care să-ți semne pe bune
Fără să ai nevoie de un nume. ce se impune
hai spune câți semeni găsești pe lume
care să-ți semene pe bune
fără să ai nevoie de-un nume. ce se impune
Ești apolitic, dativ, critic, un pic anarhitic
Crezi că-n filmul tău joci cel mai împușcat artist
Ești scenarist, regizor și actor, iar figurează restu
Ne vezi stupefiat cum se trage până și-n pianist
La cât de sălbatic este textul
Nu trageți, toți se mai c***ă pe mine cu c***a
Îți trece prin minte des când vezi un dres
Ce acoperă moaca unui seaman de-al tău
Ce vrea să-ți facă rău, ascunși după măști
Îți înfige-n spate un cuțit
Și ai murit câte puțin înjunghiat în spate
Și ai trăit poate prea mult printre minciuni adevărate
Și ți-ai dorit mereu, și ai visat mereu ca un copil
Și ai fost mereu dezamăgit, mereu mințit, mereu umil
Acum te-ntrebi de ce mereu folosești „tu” în loc de „eu”
De ce ți-e frică și te ascunzi dacă nu ai nici un Dumnezeu
Considerat ateu sunt judecat mereu
Dar cel mai greu e când mă privesc în oglindă și mă judec eu
Hai spune. cât semeni găsești pe lume
care să-ți semne pe bune
Fără să ai nevoie de un nume. ce se impune
Hai spune câți semeni găsești pe lume
care să-ți semene pe bune
fără să ai nevoie de-un nume. ce se impune
hai spune hai spune
hai spune hai spune
Hai spune hai spune hai spune hai spune..

Blaze - Umbra Providenței

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Doamne, odată am crezut și eu în tine
Dar văd că faci foarte mult rău și prea puțin bine
O zic din suflet care este sfâșiat
Atâta suferință-n lume greu de imaginat
Foamete ce lovește în fapturile tale
Preoții se roagă dar nu săvârșesc acțiuni reale
Ei sunt plini de aur, se stabilesc în vile
Milioane mor în sărăcie și condiții ostile
Te întreb pe tine cu lacrimi în privire
Cum are cancer un copil de doar câteva zile?
Ce vină a avut, atunci când s-a născut?
Dacă dintre toți el merita acest destin urât?
Generalii tăi, episcopii de stat
Aruncă vina pe atei pentru ce s-a întâmplat
Inchiziția a fost un masacru inutil
Doar pentru a demonstra că Domnul lor este nobil
3000 de oameni morți în turnuri gemene
Extremiștii-au distrus familii pentru religie
Și turma ta de miei, acele animale
Excese de ură față de alte stiluri culturale
Care gândesc liber dar nu fac nici un rău
Merită să sufere aruncați și arși în al tău hău?
Fanii tăi cred că îi protejezi și gata
Atunci de ce se uită-n stânga și-n dreapta când trec strada?
De ce merg la spitale când îi doare ceva?
De ce își pun alarme să le apere casa?
De ce cumpără arme ce duc la violență?
Dacă protecția este oferită de providență?
De ce trimișii tăi agresează copii?
Dacă scopul lor este să fie exemplul iubirii?
Atacă și înjură pe absolut oricine
Care nu crede-n tine, apoi ei spun să crezi în bine
Religia constă în discriminare și ură
Arată-le lor calea spre compasiune pură
Ai un plan măreț pentru această lume
Explică-le și lor să facă numai fapte bune
Dacă le-ar fi fost frică de judecata ta
N-ar mai fi impus forțat tuturor religia
Așa că Doamne, cum am s-o spun mereu
Ești nedrept cu această lume, d-aia eu rămân ateu.

Lepra Paranoia feat Rnard - Locul De Baștină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu.
Iar fără plan seara, ascultând jazz
Ca trec prin stări străine și simt că cedez
Unele zile-s bune, altele-s nasoale
Dar asta este viața, tre’ să trecem printre toate.
Căci unele momente m-au lăsat mască
Alte stări nasoale-mi trezesc fericite falsa
Ce ciudat, parcă-n subconștient ceva m-apasă
Dar nu-mi pasă, vreau să trăiesc o viață frumoasă.
Că mulți au plecat și puțini au mai rămas
Stau în același loc din care multe zile-am tras
Și am băut mult, neștiind ce să fac cu viața mea
Aveam un tovarăș bun cu care vorbeam neîncetat.
Încă vorbim și-acum chiar dacă ne-am distanțat
Și m-a durut prea mult când am lansat ceva neterminat
Las totul de izbeliște că prea mult m-am stresat
Și am căutat nonstop un perfect de neexplicat.
Așa a fost să fie, nu regret ce s-a întâmplat
Că dacă nu era asta, la fel de prost eram
Dar asta-mi e natura, din asta am evoluat
Multe regrete prea târziu le-am acceptat.
Dar știu c-o să revină, acum sunt obosit
Scriind obscurizat de un simplu moment stupid.
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu.
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Cea mai mare minciună
Pe care ți-am zis-o eu.
Seara debusolat de orice plan,
Am dat jazzul de asfalt şi cu capu de tavan, ce faci fam?
Ia uite că am cedat presiuni şi vieții
Și m-am cam săturat cu spargerea gheții, nu stai să menții?.
Ce și pentru cine? Niște măști tâmpite
Ce doar se uită la mine, se schimbă ca șuruburile în uzine
M-am săturat de falsificat o frântură de fericire,
Doar pentru o curvă ca tine, hai mai bine.
Rămâi printre ceilalți ce în spate i-am lăsat,
Ce ciudat, chiar nu mai îmi pasă? Hai lasă
Am trecut de orice fază fie ea tristă sau bună,
Am lăsat și locu’ unde mă spărgeam în urmă.
Și încă tună, toată frustrarea adunată,
Față de ce-I cel știam odată dar parcă, mai are sens?
Că viața o ia la mers invers mai ceva ca Kriss Krossz
Încă puțin și m-am scos, bag nos fără regrete.
Spre lumina ce are să mă aștepte,
Am lăsat și stupiditatea și eșecul
Dar frica a rămas,
Că la ieșirea tunelului poate e doar becul.
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu

Lepra Paranoia - Putregai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Intru ca o vijelie pe un bloc cu bulină roșie,
Degeaba ești balaur când vântul mereu te bate,
Mi-am dat seama prea târziu că numerele nu contează,
Adevărat ca o silabă spusă prin emoții ce te-apasă.
Ai fost prea amețit ca să simți ce-i important
Și rațiunea nu există atunci când ești tripat
Te pierzi cerebral în tine, labirint fără scăpare
Dar cheia-i la tine dacă dorești o schimbare.
Ambițiile prostești mor greu ca Iliescu
Să speri e ca și cum ai crede că cel mai bun lucru-i eșecul
Pun pagini de texte într-un plic suicidar
Îmi fac rugile de seară și mă pun la loc în pat.
Le dau drept ofrande cui merită s-asculte
Adică nimănui, n-am încredere în nimeni
Dacă îți place ce fac, mie absolut deloc
Eu experimentez mereu, nu pot să stau pe loc.
Poți să-ți bagi picioarele-n anumite secvențe
Indiferent de frecvențe, aplic mixing prostește
După-mi aduc aminte de fosta conversație
În care singurătatea aduce probleme-n relație.
Realizând prea târziu că problemele mentale
Sunt doar un baraj care profită intern ca o foame
Dacă vorbești de milioane într-o țară de săraci
E ca și cum ai spune c-aseară ai văzut extratereștrii.
Nu arăt cu degetul că fiecare face ce vrea
Cum eu fac ce vreau și mă urăsc pentru asta
Am vorbit de gânduri sumbre ca s-alin dureri nespuse
Acum poa să mă doară undeva de tot și toate.
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu
Jur că mă rog pentru tine, chiar dacă-s ateu

Ioan Silvan - Deprinderile, De Ateu, Insistă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Deprinderile, de ateu, insistă.
Mi-e greu să fiu la mine-n oase,
rob şi stăpân!
Desţelenit din umbră, de alt rămân,
mă las adesea înghiţit de zare
ca de un departe demn, şi totuşi, oarecare,
trupu-mi alint.
Somnul
– duşmanul versurilor înghiţite de anonimat –
morţii, leit îi seamănă,
norocul de-a avea o soartă geamănă
ne dă posibilitatea să gustăm, moartea,
înainte din ea să ne îngropăm.
Mi-e scrisul iritat şi înnoptat în nori,
în niciun caz, din tine nu cobori
când punctul cel de jos, eşti tu,
moartea finală;
fatal câştig, al celui înviat,
cum nu te-aş pune pe seama
– dracul ştie cui –
de n-aş şti cui, sunt mort, şi înviat.