astri – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Aștrii Căilor de Vis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când gândul tău a tresărit
În pragul casei mele,
Privirea mea nu l-a oprit
Și nici n-a fost înlocuit
În drumul către stele.

A mers pe căile de vis
De printre vechii aștri,
Trecând prin timpul ce-a decis
Că, pentru el, s-au interzis
Luceferii albaștri.

Iar el, un gând necugetat,
C-o taină reaprinsă,
Cărările și le-a schimbat,
Speranța și-a amanetat
Pe-o cale doar pretinsă.

Căci ochii-și dezlipea cu greu
Din calea-n veci închisă,
Rugându-se la Dumnezeu
Să-i dea putere și-un traseu
Prin zona interzisă.

Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Cântecul visurilor”)

Omar Khayyam - De Mii și Mii de Veacuri Se-nvârt în Spații Aștrii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De mii și mii de veacuri se-nvârt în spații aștrii
De mii și mii de veacuri zori și-asfințituri sunt.
Să calci ușor, căci, poate, fărâma de pământ
Pe care-o sfărâmi – alt’dată era doi ochi albaștri.

Omar Khayyam - Hai Sus! Soarele-a Risipit Astrii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hai, sus! Soarele-a risipit Astrii
De pe Câmpia Nopții și-albaştri
Ochii zilei se oglindesc peste
Turnul cel Mare – mii de piaștri!
În geana zorilor mi s-a părut
Ca-aud din Crâșmă glas, frățesc salut:
„Templul așteaptă oaspeți credincioși,
Intrați, nu vă sfiiți, slujba-a-nceput”!
Cocoșu-a cântat, umflându-și gușa,
Iar cei de-afară-au strigat: „Ușa,
Deschideți ușa, știți cât de puțin
Timp avem de stat și-apoi.. cenușa.”
Învie Noul An dorințe dragi,
Dar gânditor tu, suflet, te retragi
Spre spațiul unde Moise-a rupt un ram,
Iar pe Hristos l-au adorat Trei Magi.

Omar Khayyam - Sculati, Soarele-A Risipit Astrii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sculați! Soarele-a risipit Aştrii / De pe Câmpia Nopţii şi-albaştrii / Ochi ai zilei se ... →

Adrian Munteanu - Rotiri Solare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Rotiri solare, aştrii-n agonie.
Necunoscute ceruri sorb neantul,
Trăiesc şi mor visând tăcut Levantul,
Din clipa stearpă recompun vecie.
Se roagă-n taina lui hierofantul
Sporind lumina zilei ce-o să vie,
Dar zodii reci se sting peste câmpie
Şi prima rază şi-a vândut talantul.
Un univers şi-o stea clipind fierbinte,
Un altul şi alt astru decăzut
Şi peste toate-aceste sacre ţinte.
Domneşte, sus, un Soare Absolut.
Un leagăn e pe vechile morminte
Şi un mormânt în leagăn de-nceput.