armura – Versuri.pro

Jordin Sparks - Battlefield (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu încerca să-mi explici ce e în mintea ta
Știu ce se întâmplă aici
Un minut, este dragoste
Și, brusc, e ca un câmp de luptă.
Un cuvânt transformându-se
De ce cele mai mici lucruri?
Lumea mea e un nimic, de când ai plecat
Sunt aici, fără un scut – nu mă pot întoarce, acum.
Ambele mâinile legate la spatele meu pentru nimic, oh, nu
Aceste momente în care ne urcă atât de repede, la fel de repede scad, din nou
De ce trebuie să cădem pentru asta, acum.
N-am vrut să înceapă un război
Știi, niciodată n-am vrut să-ți fac rău
Chiar nu știu de ce ne certăm
De ce simt mereu iubirea ca un câmp de luptă, un câmp de luptă, un câmp de luptă
De ce simt mereu iubirea ca un câmp de luptă, un câmp de luptă, un câmp de luptă
De ce simt mereu iubirea ca un..
Nu pot înghiți mândria noastră
Nici unul dintre noi nu vrea să ridice steagul, mmm
Dacă nu putem să ne predăm
Atunci, o să rămânem doar cu ceea ce avem, oh, nu.
Ambele mâinile legate la spatele meu pentru nimic, oh, nu
Aceste momente în care ne urcă atât de repede, la fel de repede scad, din nou
De ce trebuie să cădem pentru asta, acum..
N-am vrut să înceapă un război
Știi, niciodată n-am vrut să-ți fac rău
Chiar nu știu de ce ne certăm
De ce simt mereu iubirea ca un câmp de luptă, un câmp de luptă, un câmp de luptă
De ce simt mereu iubirea ca un câmp de luptă, un câmp de luptă, un câmp de luptă
Mai bine du-te și ia-ți armura (ia-ți armura), ia-ți armura (ia-ți armura)
Cred că mai bine te-ai duce să-ți iei armura (ia-ți armura), ia-ți armura (ia-ți armura)
Cred că mai bine te-ai duce să-ți iei..
S-ar putea pretinde că suntem prieteni, în seara asta (OH)
Și, de dimineață, ne trezim, ar fi bine
‘Pentru că, draga, nu avem pentru ce să ne certăm
Și nu vreau să simt această iubire ca un câmp de luptă, un câmp de luptă, un câmp de luptă
De ce simt mereu iubirea ca un câmp de luptă
Cred că mai bine te-ai duce să-ți iei armura..
N-am vrut să înceapă un război
Știi, niciodată n-am vrut să-ți fac rău
Chiar nu știu de ce ne certăm
De ce simt mereu iubirea ca un câmp de luptă, un câmp de luptă, un câmp de luptă
De ce simt mereu iubirea ca un câmp de luptă, un câmp de luptă, un câmp de luptă
Mai bine du-te și ia-ți armura (ia-ți armura), ia-ți armura (ia-ți armura)
Cred că mai bine te-ai duce să-ți iei armura (ia-ți armura), ia-ți armura (ia-ți armura)
Cred că mai bine te-ai duce să-ți iei armura (ia-ți armura), ia-ți armura (ia-ți armura)
De ce simt mereu iubirea ca un (oh, oh)
De ce simt mereu iubirea ca un câmp de luptă, un câmp de luptă.
N-am vrut să înceapă un război
Chiar nu știu de ce ne certăm
N-am vrut să înceapă un război
Chiar nu știu de ce ne certăm..

Radu Gyr - Cavalerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Contemplu, sub armură, cavalerul,
întors pe zare cu roșii răsărituri.
În veac obscur de patimi și de mituri,
sfințea în cer și spada și mânerul.
Îi sângerau pe platoșa cu nituri
și crinii și blazoanele și fierul.
Îi scânteia în deget juvaerul
și-n el doi ochi cu-albastre infinituri.
Superb și crud, patetic și fanatic,
cu baniera sus pe curcubeie,
înfumurat, bețiv și muieratic,
adesea renunța la epopee
și viața-și da pentr-un cocor sălbatic
sau pentru-un zâmbet galeș de femeie.

Rainer Maria Rilke - Cavaler

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cavalerul în neagră armură străbate
călare în lumea vuind.
Și-afară e totul: ziua, văile toate
și prieteni și dușmani și-ospețe-n palate
și vara și fata și codrul, cetate
de Graal și de mii de ori Marea Divinitate
pe străzile toate domnind.
Totuși, sub platoșa cavalerească,
unde-i inelul cel mai cernit
moartea-i ascunsă și trebuie să gândească,
să gândească:
spada când va țâșni în sfârșit
prin plasa din fierul cel tare,
eliberatoarea spadă străină-n avânt,
să mă salveze din ascunzătoare,
unde atâtea zile-ntr-un loc
am stat strivită de-acoperământ –
ca-n urmă însumi să mă-ntind mare în zare
și să joc
și să cânt.

Georg Trakl - Karl Kraus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tu, alb pontif al adevărului!
Glas cristalin în care se-ascunde răsuflarea de gheață
a lui Dumnezeu.
Mag mânios,
Sub a cărui mantie de flăcări zăngăne albastra platoșă de războinic.

Panait Cerna - În Peșteră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De pe tavane-ntunecate,
Tăcute lacrimi cad mereu,
Și parcă tot sporesc din greu,
Din mari izvoare depărtate.
Șuvițe tainice de apă
Spre peșteri drum de ani străbat –
Întruna se preling și sapă
Tavanul șubred și-nnoptat.
Dar după ani de picurare
S-au închegat coloane pline:
Eterna bolții lacrimare,
În loc s-o surpe, – o susține.
Tot astfel, lacrimi nesecate
În suflete ne-au picurat,
Și de furtuni nenumărate
Viața noastră-a tremurat…
Dar azi, când stau vârtejuri grele
Să ne răpună-orice avânt,
Noi trecem fără păs prin ele
Și-aproape izbucnim în cânt.
Un suflet tânăr ne străbate
Și ne îndeamnă către cer –
Din suferinți abia-ndurate
Ne-am făurit armuri de fier.

Konstantinos Kavafis - Aemilianos Monai Alexandrin 628-655 D. Hr.

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din vorbe, din privire și purtări
o excelentă-armură îmi voi făuri;
voi ține astfel piept acelor răi,
temeri sau slăbiciuni n-oi da pe față.
Vor vrea să mă lovească. Dar nimeni nu va ști,
din câți se vor apropia de mine,
unde mi-s rănile, punctele slabe,
minciunile le vor acoperi.

Așa se lăuda Aemilianos Monai.
Să-și fi făcut el chiar armura asta?
Oricum, mult timp n-a apucat s-o poarte.
Muri-n Sicilia, la ani douăzeci și șapte.

Nichita Stănescu - O Armură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O armură în care să ne-ascundem,
tu în dreptul unui ochi, eu în dreptul unui ochi,
tu în inima mea, inima mea în fier.
Piciorul tău să curgă peste bolovanul pătrat
al genunchiului meu;
brațul tău să alerge peste brațul meu,
cum aleargă un câine de vânătoare
de-a lungul strigatului de luptă
al stăpânului.
O armură singură, mergând pe țărmul mării
și făcând un zgomot asurzitor,
ocolită de pescăruși și de sufletele
femeiești, ale înecaților.
O armură cu două rânduri de dinți
care râd în hohote.
Să-mi întind sprânceana cenușie,
deasupra ta, ca o pătură de nori.
Tu să suspini scurt: să adormi fără vise.
O armură singură mergând pe țărmul mării,
strălucind lustruită de briză,
suierând lovită de vânt.

Valeriu Butulescu - Altă Inimă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Clopotnița
se leagănă
odată cu clopotul.
Și te-am luat în brațe
ca pe-o armură,
mi-am luat coiful
și inima de la rastel.
Prea tare fug.
Mă tem
că am luat din greșeală
inima unuia mai curajos.

Ana Blandiana - Armura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trupul meu
Nu-i decât armura
Pe care un arhanghel
Și-a ales-o să treacă prin lume
Și, astfel travestit,
Cu aripile împachetate
Înlăuntru,
Cu viziera zâmbetului
Coborâtă etanș peste față,
Patrunde în iureșul luptei,
Se lasă-acostat cu mascări,
Împroșcat cu priviri,
Și chiar mângâiat
Pe platoșa rece a pielii
Sub care repulsia clocotește
Îngerul exterminator.