armonie – Versuri.pro

Alexandru Andriţoiu - Euforie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

I-a dat lumina frunzei sărbătoare,
prin arbori cad arpegii, ca prin flaut.
Azi îmi e duminică în suflet. Caut
un vânt uimit venit ca de pe mare,
să-mi pună frunții zare. Simt, prin aer
o veste-a aripilor îmbătate
de armonie și de claritate.
Fântâni țâșnite dau un dulce vaer.
Și pași se-aud ca-n temple adormite,
cu zei de lut și amfore stângace,
iar lucrurile cu atâta pace,
încât se fac numaidecât iubite.
Și toate-n preajma cer o alintare
de braț întins greșit. Secund e jocul
luminii ce se joacă-n mări de-a focul
și ne pătrunde-n sânge cu candoare.
Prin clara clipelor euritmie
e ca un dans și-un murmur al colorii.
Pământul cald respiră prin toți porii
suflat în liniști și-n aurarie.

Alin De La Orastie - Numai Dăruind

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

1
Dăruind iubire
Dragostea-ți va da
Chiar nemărginirea
Și tot ce vei vrea.

Refren: Numai dăruind
Vei știi să primești
Și vei învăța
În frumos să crești
Vei fi sufletește
Mult mai împăcat
Și ajutorul tău
Va fi onorat.

2
Dăruind secunde
Tu din timpul tău
Ce-ai mai bun în suflet
Ți se întorc mereu.

3
Ai vise împlinite
Atunci când dăruiești
De-ai suflet curat
Tot înapoi primești

Friedrich Holderlin - Prietenie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când oamenii își cunosc valoarea,
Se pot numi prieteni cu onoarea
Vieții atât de cunoscute ce nu minte,
Ei o descoperă interesantă-n minte.
Spiritul înalt nu-i e aproape de prietenie,
Căci oamenii iubesc ce-i armonie
Și fidelitatea ce-o trăiesc curat,
Acesta-i omenirii bunul dat.

Nina Cassian - Destinele Paralele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În timp ce înflorea un copac,
s-a născut un monstru.
Amândoi erau egal de frumoși.
Copacul avea o armonie de copac,
monstrul avea o armonie de monstru.
Natura zâmbea în echilibrul ei.

Akcent - Ascultă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ascultă și ia aminte!
Ascultă! Ascultă! Ascultă!

I:
Vrei să înțelegi?
Vrei să reușești?
Să nu mai greșești?
Ascultă!
Să iubești mereu
Să nu-ți fie greu
Să renunți la greu?
Ascultă!

Ascultă și ia aminte!
I:
Ascultă și ia aminte!

Marin Sorescu - A Cânta Dintr-Un Arc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E clar,
Nu pot fi vânător.
N-am stofă.
Plec la vânătoare, țanțoș,
Încordez arcul cel ager
Și observ mirat că seamănă cu o liră.
Încep să cânt din arc.
Nu-mi pot reprima acest răsfăț
Al sufletului,
Marea bucurie a degetelor,
Mângâind struna.
Animalele, ciulind urechea,
Se țin după mine, cârduri supuse.
Și înaintez murmurând din arc,
Lăsând în urmă o dâră
De împăcare în natură.

Johann Wolfgang Von Goethe - Epirrhema

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De te uiți cu grijă în natură,
Unu-n toate ne-ncetat te fură;
Înlăuntru și-n afară,
Unul pe-altul se-nfășoară.
Astfel ai să prinzi îndată
Sacra taină revelată.
Aparentu-adevărat
Să te bucure, joc simplu:
Unul în ființe-nvederat
Totdeauna e multiplu.

Mihai Codreanu - Prier

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cântă privighetoarea-n crâng. Seninul
Din luna liliacilor în floare
Vibra de trilurile-ncântătoare
În care pasărea-și topea suspinul.
Pe-ntinsuri se cernea, solemn, declinul
Părintelui suprem, slăvitul Soare.
Și-n goluri largi, Diana călătoare
Plutea așa de albă cum e crinul.
Pe undeva, din văi, porni deodată
O melodie-atâta de curată,
De parcă-un înger dorul sta să-și spună.
Părea că-s armonii din Prier smulte –
Pe când în crângul poleit de lună,
Tăcu privighetoarea să le-asculte.

Johann Wolfgang Von Goethe - Recunoscută Ești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Recunoscută ești drept cea mai fină
A-mpărăției florilor regină;
Grea mărturie, de necontrazis,
Ce-alungă orice harță, splendid vis!
Așa ești tu, nu doar o apariță,
Se-mbină-n tine zâmbet și credință;
Însă știința ne-ncetat se zbate-oricum
Să afle legea lui De ce și Cum.

Daniel Vişan-Dimitriu - Sonet în La Minor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bătrân diapazon, îmi dai un “la”?
Un “la” am zis, iar tu mi-ai dat un “sol”!
O fi doar gândul ce îmi dă târcol?
Să-mi dai un simplu “la”, nu un “la ea”!.
Aș vrea, în opera ce vreau să scriu,
Ceva cum încă nu s-a auzit
Și-mi trebuie doar “la”-ul de sfârșit,
Al ariei de început târziu.
Îmi dai un “la”? Măcar un “la” minor,
Să-mi pot începe scrierea frumos,
Cu notele găsite într-un dor.
O, da! Chiar dacă-i “do major”!
E-un început atât de-armonios
Al operei cu mine autor.