armasar – Versuri.pro

Dani Mocanu - Pantofii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Merg pe drum, mă uit în spate
Să văd unu care poate
Cine poate, mă.
Să facă același traseu
Să calce unde calc eu
Nimeni nu poate, mă.
Merg pe drum, mă uit în spate
Să văd unu care poate
Nimeni, nimeni.
Să facă același traseu
Să calce unde calc eu
Niciodată, niciodată.
Nici pantofii din picioare
Dacă-i dau, tot n-are cine
N-are cine.
Nu poate din toți dușmanii
Vreunul să-mi calce pe urme
Niciodată, niciodată.
Nici pantofii din picioare
Dacă-i dau, tot n-are cine
N-are cine.
Nu poate din toți dușmanii
Vreunul să-mi calce pe urme
Niciodată, niciodată.
Nici la deal, și nici la vale
Nici pe jos, dar nici călare
Nici călare.
Nu oricine poate să ajungă
Armăsar de cursă lungă
Stați cuminți.
Nici la deal, și nici la vale
Nici pe jos, dar nici călare
Nici călare.
Nu oricine poate să ajungă
Armăsar de cursă lungă
Stați parcați, mă.
Nici pantofii din picioare
Dacă-i dau, tot n-are cine
N-are cine.
Nu poate din toți dușmanii
Vreunul să-mi calce pe urme
Niciodată, niciodată.
Nici pantofii din picioare
Dacă-i dau, tot n-are cine
N-are cine.
Nu poate din toți dușmanii
Vreunul să-mi calce pe urme
Niciodată, niciodată.
Nici pantofii din picioare
Dacă-i dau, tot n-are cine
N-are cine.
Nu poate din toți dușmanii
Vreunul să-mi calce pe urme
Niciodată, niciodată.
Nici pantofii din picioare
Dacă-i dau, tot n-are cine
N-are cine.
Nu poate din toți dușmanii
Vreunul să-mi calce pe urme
Niciodată, niciodată.
Nici pantofii din picioare
Dacă-i dau, tot n-are cine
N-are cine.
Nu poate din toți dușmanii
Vreunul să-mi calce pe urme
Niciodată, niciodată

Doina De Catanie - Cântec Ostășesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Roman verde ca stejarul,
Rad de dușmani și de moarte!
Să-mi trăiască armăsarul
Și prin gloanțe să mă tot poarte!

Șai, voinice, și nechează
Ager, falnic ca un zmeu,
Căci am inimă vitează
Și credință-n Dumnezeu!

Cât mi-a sta mâna voinică
Pe-a mea pală ostășească,
N-aibă grijă de nimica
Țara mea cea românească!

Șai, voinice, și nechează
Ager, falnic ca un zmeu,
Căci am inimă vitează
Și credință-n Dumnezeu!

Cu-al meu suflet, cu-a mea pală,
Cu-al meu șoim albit de spume,
În dușmani vom da năvală,
De s-a duce vestea-n lume!

Șai, voinice, și nechează
Ager, falnic ca un zmeu,
Căci am inimă vitează
Și credință-n Dumnezeu!

Jorge Guillen - Statuie Ecvestră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Trapul întârzie-aici
Între smucire și mână
Astfel, strunit, se răci
Dorul care-n zări îl mână
Stau pe-un armăsar focos
Minunat de credincios:
Nemișcat, deși-n mișcare.
Dar cât frâu îmi cere locul
Spre-a-mi închide-n bronz tot focul,
Limpede-n friguri de zare!

Radu Gyr - Potcoava

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La poarta de mărgean a curții mele,
lung sforăia un armăsar sălbatic;
înfuleca fărașul cu jăratic
și-l călăream pe aripi până-n stele.
Acum i-ascult nechezul leșiatic
și-abia mai simt că-i tremură sub piele
cenușa stearpă-a aripilor grele
din flăcările zborului zănatic.
Dar dacă-n grajd stă gloaba poticnită
și aripile stinse se destramă,
îi arde încă fiece copită,
frânturi de stele-i pâlpâie în coamă.
Și, când și când, în sânge îmi palpită
potcoava ei de aur și aramă.

Nicoleta Guță - Un Țânțar și un Armăsar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

REFREN:
Dacă-aș pune pe cântar
Un țânțar și un armăsar.
De-ar fi după capul tău
Tot țânțaru’ ar fi mai greu
Tot țânțaru’ ar fi mai greu.
Ieși nevastă din odaie
Să nu-ți fac vreo vânătăie,
De te-aș bate cu urzici
Tu ca mine tot nu zici
Tu ca mine tot nu zici (X2)
REFREN (X2)
Vai de omul care are
Nevastă cu ciocul tare,
Oricât i-ai da peste cioc
Ea nu se lasă deloc (X2)
REFREN (X4)

Nicolae Guta - Un Țânțar și Un Armăsar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

REFREN:
Dacă-aș pune pe cântar
Un țânțar și un armăsar.
De-ar fi după capul tău
Tot țânțaru’ ar fi mai greu
Tot țânțaru’ ar fi mai greu.
(x2)
Ieși nevastă din odaie
Să nu-ți fac vreo vânătăie,
De te-aș bate cu urzici
Tu ca mine tot nu zici
Tu ca mine tot nu zici.
REFREN (X2).
(x2)
Vai de omul care are
Nevastă cu ciocul tare,
Oricât i-ai da peste cioc
Ea nu se lasă deloc.
REFREN (X4)

Vasile Alecsandri - Cântec Ostășesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Român verde ca stejarul,
Râd de dușmani și de moarte!
Să-mi trăiască armăsarul
Și prin glonți să mă tot poarte!
Sai, voinice, și nechează
Ager, falnic ca un zmeu,
Căci am inimă vitează
Și credință-n Dumnezeu!
Cât mi-a sta mâna voinică
Pe-a mea pală ostășească,
N-aibă grijă de nimică
Țara mea cea românească!
Sai, voinice, și nechează
Ager, falnic ca un zmeu,
Căci am inimă vitează
Și credință-n Dumnezeu!
Cu-al meu suflet, cu-a mea pală,
Cu-al meu șoim albit de spume,
În dușmani vom da năvală,
De s-a duce vestea-n lume!
Sai, voinice, și nechează
Ager, falnic ca un zmeu,
Căci am inimă vitează
Și credință-n Dumnezeu!

Walt Whitman - Cântec Despre Mine - 32

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cred că m-aș putea întoarce să trăiesc cu animalele,
sunt atât de placide și sigure de sine,
Stau și mă uit la ele îndelung.
Ele nu-și ies din fire și nu se plâng de soarta lor,
Nu cunosc nopțile albe de veghe și lacrimi pentru
păcatele lor.
Nu-mi fac greață discutând despre datoria lor față de
Dumnezeu.
Nici unul nu-i nemulțumit, nici unul nu-i apucat
de patima proprietății,
Nici unul nu-ngenunchează înaintea celuilalt,
nici înaintea vreunui strămoș care a trăit
cu mii de ani în urmă,
Nici unul pe fața pământului nu este respectabil
sau mizerabil.
Așa își arată ele înrudirea cu mine și eu le primesc,
Îmi aduc dovezi despre mine,
demonstrează că sunt în posesia lor,
Mă întreb de unde-au luat aceste dovezi,
Trecut-am eu pe-acolo cu multe vremi în urmă
și le-am pierdut pe drum?
Eu însumi mișcându-mă înainte, atunci și
acum și pururi,
Adunând și arătând mereu mai mult și mai repede,
Infinit și omogen, mă simt printre ele de-al lor
Fără a exclude pe vreunul din
Unul aleg dintre cei mai cu drag și.
Iată gigantica frumusețe a unui armăsar fugos,
el răspunde mângâierilor mele
Capul cu fruntea sus, larg între urechi,
Membrele suple și netede, coada bătând țărâna,
Cu ochii lucind malițios, urechile fine, ciulite.
Nările i se dilată când îl cuprind între călcâie,
Picioarele lui puternice tremură de plăcere
când dăm o raită și venim îndărăt
Doar o minută mă voi sluji de tine, armăsarule,
apoi te las,
De ce-aș eu nevoie de pasul tău, când
galopul meu îl întrece?
Eu și când stau pe loc merg mai iute ca tine.