REFREN:
Dacă-aș pune pe cântar
Un țânțar și un armăsar.
De-ar fi după capul tău
Tot țânțaru’ ar fi mai greu
Tot țânțaru’ ar fi mai greu.
Ieși nevastă din odaie
Să nu-ți fac vreo vânătăie,
De te-aș bate cu urzici
Tu ca mine tot nu zici
Tu ca mine tot nu zici (X2)
REFREN (X2)
Vai de omul care are
Nevastă cu ciocul tare,
Oricât i-ai da peste cioc
Ea nu se lasă deloc (X2)
REFREN (X4)
Sensul versurilor
Cântecul abordează, într-un mod umoristic, relația dintre soț și soție, evidențiind încăpățânarea femeii și încercările zadarnice ale bărbatului de a o schimba. Metaforele cu țânțarul și armăsarul, respectiv cu ciocul tare, subliniază disproporția de putere și determinarea nevestei.