s-au lipit de stânci și codri, și în mlaștini se-adânciră,
și-au durat colibe-n râpe, tot prin peșteri au cinat,
se hrăneau cu rouruscă, mânătărci și calomfiră,
peștele le-a fost tainul, jirul, trudnicul vânat.

Fluvii tragice brăzdară chipul tău ca de icoană,
ai trăit fără prihană un mileniu greu, de iad,
te-au secătuit de vlagă, ți-au supt sângele din rană,
ți-au smuls vintrele de aur, grîul, munții verzi de brad,

tu aveai aici cutume, ei – doar acte mincinoase,
dreptul tău era vecia, traiul demn și înțelept,
în adîncul tău prinsese rădăcini un cer de oase,
ei le-au profanat cu ura și cu lipsa lor de drept.

Aveai sanctuare dace, temple și mulțimi de castre,
mii de pietre funerare și inscripții vechi de rit,
în întreg acest tezaur al eternității noastre
ei au răsucit cu poftă plugul lor cel ruginit,

și-au împodobit coroana cu scîntei de piatră rară
despuiate samavolnic de pe sceptrul tău bogat,
ți-au bătut cununi de flăcări și de spini, ca să te doară,
fiere ți-au turnat pe buze, în urzici te-au îmbrăcat.

Și ți-au pus căluș în gură, trupul tău de pom în floare
l-au împresurat cu lanțuri, ca pe un tîlhar de rînd –
în acest mileniu groaznic, fără lună, fără soare,
podul lacrimilor tale lega cerul de pămînt….

Și te-am liberat, de-a pururi, întregind a țării horă,
în văzduhul jertfei noastre ca un astru viu răsari,
tu, pămînt al pătimirii, ești mătasea Tricoloră
ce-a încins, sărbătorește, brîul României Mari!

Refren: Aveam o țară scumpă și mândră,
Aveam și iarăși vom avea;
Dușmanul care astăzi râde,
Va tremura privind la ea.

Noi te iubim ca tu ai fost al nostru,
Și viața pentru tine ne-am fi dat,
Dar prin dictatul rușinos și monstru,
Hortiștii-au reușit de te-au furat.

Refren: Aveam o țară scumpă și mândră,
Aveam și iarăși vom avea;
Dușmanul care astăzi râde,
Va tremura privind la ea.

De-aici din depărtări privind spre tine,
Și plângem jalnic chinul tău amar,
Când știm că frații cei rămași în tine,
Sunt torturați de un popor barbar.

Refren: Aveam o țară scumpă și mândră,
Aveam și iarăși vom avea;
Dușmanul care astăzi râde,
Va tremura privind la ea.

Te vom lua ca tu ești doar al nostru,
Lăsat pe veci de Daci și de Romani.
Te-am moștenit de la strămoșii noștri,
Și nimănui nu te-om lăsa în dar.

Refren: Aveam o țară scumpă și mândră,
Aveam și iarăși vom avea;
Dușmanul care astăzi râde,
Va tremura privind la ea.

Vom trece iar pe vechea frontieră,
Dreptatea noastră e Stăpâna-acum.
Prin vijelii și foc de mitralieră,
Armata noastră își va face drum.

Refren: Aveam o țară scumpă și mândră,
Aveam și iarăși vom avea;
Dușmanul care astăzi râde,
Va tremura privind la ea.

Credința în țară și mereu înainte,
Să cucerim ce-avem de cucerit.
Ardealul nostru e o țară scumpă,
Sălaj, Bihor și Clujule iubit!

Refren: Aveam o țară scumpă și mândră,
Aveam și iarăși vom avea;
Dușmanul care astăzi râde,
Va tremura privind la ea.