Pe unde mă duce valu.
Mă cheamă la el Ardealu.
Că nu-s fete mai frumoase
Și nici doine mai duioase. (Hai hai inima hai)
Munți frumoși ca Apusenii,
Oameni buni ca ardelenii. (Hai hai inima hai)
Drumul gării din Beclean,
M-o lăsat fără suman.
Drumul gării m-o pus bine
Să n-am cămeșă pe mine (Hai hai inima hai)
Drumul gării din Beclean
Și-o fată de ardelean (Hai hai inima hai)
Mândruța cu mândru nume,
Duce-m-aș cu tine-n lume.
Mă tem că ne-or pune nume,
Ție grâu, mie tăciune (Hai hai inima hai)
Ție grâu de primăvară,
Mie pleava de secară. (Hai hai inima hai)
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de Ardeal și dragostea pentru o fată de acolo. Vorbește despre frumusețea locurilor și a oamenilor, dar și despre teama de a nu fi împreună din cauza diferențelor sociale sau a prejudecăților.