Arbore – Versuri.pro

Stephan Roll - Arborele Spontan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I.
Din lună n-a rămas decât un singur pas de-al tău
și într-o draperie de flăcări părul, pădurea te visează
stea verticală, noaptea pierdută în oglindă, semn rău
în bufnițe ca-n cești umbra se-nspumează
pe masa acestei nopți lumina își dezbracă mănușile:
crinii
și-n stejarii grei ca-n colivii atleții
dar din loc în loc
capul tău e un bloc de foc
și un bec al frumuseții.

II.
În acest fluviu bolovanii sunt capete de lei
și apa o frunză într-o lacrimă neplânsă de vreo stâncă.
în coame stele ca oase sfărâmate de scântei
și o antilopă de nămol urcă la cer
apari în nori la ferestrele de aur
ca o efigie a aerului
din soare a rămas un cap de taur roșu
și cuvintele până la frunte se prefac în flăcări
în mâini ții un stilet al florilor
și țipătul unui parfum când deschizi brațele.

III.
De la glezna ta e o tibie de cer la genunchiul lunii.
și fluturii sunt mâini care au rămas de aur
acele clipe în pești se aprind
închide ochii, fă-mi loc în tine
și ușile se deschid și se închid
ca grădinile în fructe
cine dărâmă scările din munți
când regele trece cu calul prin inelul tău
mă îndrept spre el
el se apropie de mine
cu pașii nopții în stele desculți
cine dărâmă scările din munți
în trupul dimineții când legumele sunt fragede
eu am văzut
regina ideii culegând anateme

Eli Galindo - Astăzi Mă Simt Un Arbore Încărcat de Ploaie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Astăzi mă simt un arbore-ncărcat de ploaie
de Eli Galindo.
Astăzi mă simt zăcând sub o imensă beznă
sunt ca o piatră
și curge obscurul peste mine
își traversează corpul lung precum o barcă
acoperind lacustrele întinderi
și se scufundă
într-o lentoare-a scândurii ce nu atinge-abisul.
e-un sunet
suspendat aidoma acelor animale
ce viețuiesc în aer
și se mișcă.
Astăzi mă simt un arbore-ncărcat de ploaie
ce se-nfioară-n brusc.
Mă tot gândesc adesea la străbuni
și-aceștia trec prin ochii-mi
închiși ca un vapor
o răsuflare
care-mi străbate umbra
adulmecând parcursul vieții mele
e-o legătură-acolo
pândind precum un animal setos
de mâini străine
pe care alte mâini străine le vor smulge.
Închis precum un cerc
azi nu dau importanță
decât acelor lucruri vagi
care-mi înalță capul
și care mi-l coboară
peste-ale mele cinci spirite răpuse.
Hoy me siento un árbol cargado de lluvia.
Hoy me siento tendido bajo una gran oscuridad
estoy como una piedra
y fluye sobre mí
cruza su largo cuerpo como una barcaza
cubriendo todas las aguas
y se hunde
sin que las maderas humosas lleguen al fondo.
es un sonido
suspendido o igual a esos animales
que viven del aire
y se desplazan.
Hoy me siento un árbol cargado de lluvia
que alguien sacude bruscamente.
Pienso en mis antepasados
y éstos van por mis ojos cerrados como un vapor
un soplo
que recorre mi sombra
husmeando las etapas de mi vida
esa línea
puesta allí como un animal sediento
por manos extrañas
que será cortada por manos extrañas.
Cerrado como un círculo
hoy no doy paso
sino a esas cosas vagas
que levantan mi cabeza
que descienden
sobre mis cinco espíritus muertos.

Edith Södergran - Am Văzut Un Arbore

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am văzut un arbore care era mai înalt decât toți ceilalți arbori
și acoperit de conuri de neatins.
Am văzut o biserică mare, cu portaluri deschise
și toți cei care ieșeau de acolo erau palizi, puternici
și gata să primească moartea.
Am văzut o femeie care, fardată și surâzătoare,
își încerca norocul la zaruri
și vedea c-a pierdut.
În jurul acestor lucruri era tras
un cerc de netrecut.

Ezra Pound - O Fată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mi-a intrat un copac în mâini,
Seva a urcat în membre,
Copacul a crescut în pieptul meu –
Aplecate,
Ramurile ies din mine ca niște brațe.
Exiști, copac;
Exiști, mușchi verde;
Existați, viorele cu vântul deasupra voastră.
Ești un copil – înalt, înalt –
Și toate acestea pentru lume-s o aiureală.

Luis Vaz De Camoes - Arbore Al Cărui Pom Fruct Frumos și Blând

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Arbore-al cărui fruct, frumos și blând,
Natura-n alb și roșu ni-l arată,
Unde candoarea, de rușini pătată,
O vezi chipuri virgine imitând.
Nicicând mânia, vântul, tot smulgând
Din rădăcini copaci, să nu te-abată;
Nici sub pârjol nu piară vreodată
Culoarea, revărsată de-al tău fruct.
Fiindcă-mi dai adăpostul dulce-ideal
Spre mulțumirea mea, și-mi înlesnești
Cu-al tău parfum suav a mea mărire.
De nu te laud pe cât prețuiești,
Cântându-te, am să păstrez măcar
O dulce-n cazuri triste amintire.

Federico Garcia Lorca - Arbore, Arbore

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Arbore, arbore
uscat și verde.
Fata cu chip frumos
culege măsline.
Vântul, curtezan de turnuri,
o ține de mijloc.
Trecură patru călăreți
pe căluți andaluzi,
cu haine verzi și albastre,
cu mantii largi cenușii.
„Vino la Córdoba, frumoasă! ”
Dar fata nu-i ascultă, nu-i pasă.
Trecură apoi și trei toreadori
cu talii subțiri,
cu haine portocalii
și săbii vechi de argint.
„Vino la Sevilla, frumoasă! ”
Dar fata nu-i ascultă, nu-i pasă.
Iar când s-a lăsat înserarea,
violetă, cu lumină difuză,
trecu și un tânăr, purtând
trandafiri și mirt de lună.
„Vino la Granada, frumoasă! ”
Dar fata nu-l ascultă, nu-i pasă.
Fata cu chip frumos
culege întruna măsline,
cu brațul vântului gri,
în jurul taliei sale.
Arbore, arbore
uscat și verde.

Ilarie Voronca - Cina cu Jeanne Coppel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Arborele surprins la fereastră
Pe care farmecul vostru a poftit
În oglinda serii inerte
Desenează un chip mândru.
Umbra se lungeşte în cameră
Ramuri şi frunze n-au urmat
Prudente în visul acesta
Ce-l vor cuprinde braţele voastre atât de vii.
Să lăsăm zidurile să-şi desfacă
Aripile în această plecare promptă?
Trifoi pe masă şi căprifoi
Cu mireasmă de parc vechi.
Aerul a păstrat urma atât de pur
Mai muzicală decât un pian
Ca ultima zăpadă în martie
Cântec ce se trezeşte în adânc.
Dar arborele a lunecat unde coardele
Au scuturat acordurile lor surde
Notele au prevăzut această ordine
Ca să primească rădăcină şi trunchi.
Când elogiul e în gură
Vinul binecuvântat al privirilor voastre
În noaptea când septembrie se mişcă
La semnalele verzi ale unei gări.
Văzurăm ţinuturile clare
Covoare din depărtata Oltenie
Pământuri ale uitării ciocnite
Ca pahare la acest ospăţ.
Domniei-voastre care daţi atâta Doamnă
N-aş putea aduce acest poem
Plin de fauna sufletului
În cercul arcă a lui Noe?

Aron Cotruș - Copacul Singuratic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În rătăcirile-mi prin lume am văzut odată-un arbore colos.
Singur pe podeiul nesfârșit,
înfruntă furtunile năprasnice și gerurile blestemate.
Trunchiu-i gâlgâia de seva tânără,
părea bolnav de prea enormul lui belșug de sănătate.
Tufe doar creșteau la umbra lui,
părea că-ntreg podeiul stors și ostenit
abia mai ajungea să-l sature.
Ca pe-un boier sălbatic robii-i chinuiți de foame,
neclintit și singuratic,
ca un tiran creștea, veghea cuprinsul.
Drumeții s-odihneau la umbra lui
și porneau apoi mai tari să-nfrunte viața.
M-am odihnit și eu la umbra lui o clipă,
cu tolba-mi de revolte, cu merindea mea de vise,
și clipa ceea
m-a oțelit ca ani și ani de somnuri sterpe
și m-am simțit din nou stăpân deplin pe mine,
ca titanicul copac pe vastul lui podei, sub cerurile reci.

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Magda Lui Arbore

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Rănit pan’ la moarte, cu sabia-n mână
Fu hatmanul Arbure prins;
Ducându-l departe la hoarda păgână,
Dispare tătarul învins.
Pe câmpul izbânzii stau corturi întinse
Voinicii cu domnul lor band;
De hatmanul Arbure vorba se-ncinse:
Jelea fiecare pe rând!
Dar voda se scoală aprins de mânie:
“Lăsați bocituri de copii!
Viteji ca și dânsul avem noi o mie,
O mie și sute de mii!
Întreaga Moldova de hatmani e plină.
D-un chip, d-o făptură, d-un os!
Văzut-ați, la naiba, o mumă română
Să crească un fiu ticălos?
Atunci România se șterge din lume,
Când țara-i din Pont în Carpați
În stare va fi să-i înșire anume
Pe cei ce-s născuți împărați! ”
“Așa să trăiești! “ îi răspunde deodată,
Sosit p-un căluț tătăresc,
Un tânăr cu fragedă voce de fată
Vibrând dintr-un chip îngeresc.
E fiica lui Arbure, care-n bătaie
Pe hatman l-a fost însoțit,
Lucind printre cete ca luna bălaie
Pe cerul de nori învăluit.
Când Magda văzuse pe falnicu-i tată
Căzut sub o droaie de răni,
Plăpânda fecioară ca fiară turbată
Izbea și mușca pe păgâni.
Acuma la țării serbare venită,
Ea zice: „și eu voi să-nchin!
Adus-am cu mine o cupă cernită:
Turnați-mi într-însa pelin! ”
S-aruncă p-o masă, plin încă de sânge,
Un cap uricios de tătar:
“Când țara-i ferice, nici Magda nu plânge!
Voi bea.. însă iată pahar! ”