Versuri corectate și adnotate
Au doborât un arbor. Și chiar azi dimineațăși soarele și vântul, și păsările toatel-au mângâiat, blânde. El erași fericit și tânăr, și drept și inocent,cu-o limpede chemare a cerului în ramuri,și cu un viitor înalt de stele.Iar astă-seară tace, ca un pruncdin leagăn smuls cu rupte mădulare,cu capul retezat,și în țărână risipit și trist,și despuiat … Citește mai mult
Când mâna ta pe fruntea mea e floareȘi-nfrigurat cealaltă mână-ți caut,Mi-e sufletul ca lanul verde-n soareȘi cugetul ca zvonul unui flaut.Dar când departe pașii tăi îmi suntȘi sânul cu miros de busuioc,Mă simt un arbor greu către pământ,Încins între perdele largi, de foc.
Un arbor când puternic spre domele-nstelateÎnalță-ale lui ramuri de frunze încărcate,Făcând la ceilalți arbori o umbră-omorâtoare,Pe când, prin rădăcine mereu cuceritoare,Păstrează-n stăpânire tot locul apucat,Așa încât lăstarii de-abia găsesc la soareUn loc să-și mai înfigă plăpândele picioare,A meritat securea și trebuie tăiat!