Johann Wolfgang Von Goethe – Prevenire
Pe Amor nu îl trezi! Mai doarme gingașul băiat;Du-te, vezi-ți de treabă, după a zilei poruncă!Astfel mama-nțeleaptă folosește răstimpulCând băiețașu-i adoarme; căci repede el se deșteaptă.
amor
Michelangelo – 49
De-a pururi frumusețea n-o să-ți moară,Amor: nu-i om să aibă-asemuireimaginii din inima-n iubire,ce-n alt foc arde, cu-alte aripi zboară.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Michelangelo – Sub Genele Frumoase
Sub genele frumoaseAmor puterea-și scoase,când sfidez arcu-i: în amurgul vieții.Privirile-mi, de-orice minuni setoase,spre ele, mai voioaseapar în calea dură a săgeții.Prin mrejele dulceții,un aspru gând a fulgerat în mine,de moarte și rușine;Amor de-astfel de temeri nu se-agață:nu-nvinge-un ceas deprinderea de-o viață.
Johann Wolfgang Von Goethe – Însuflețit de Mari Bucurii
Însuflețit de mari bucurii mă simt pe pământul cel clasic.Lumea cea veche și lumea de astăzi mai tare-mi vorbesc.Sfatul, aici, îl urmez, răsfoiesc tomuri bătrâne,Cu mâini silitoare, zilnic cu noi desfătări.Nopțile, însă, Amor cu altfel de lucru mă ținePe jumătate savant, de două ori fericit sunt.Și oare eu nu studiez, când gingașa sânului formăContemplu și … Citește mai mult
Michelangelo – 135
Pe cât viața mea cu anii fuge,Amor, vai, mă distrugeși-o clipă nu uit visul,cum ani și ani crezusem în neștire!Iar sufletu-mi ce muge,ca pe nedrept ucisul,se plânge de eterna-i osândireși între spaimă și-amăgire,pe viața-mi doamnă e nesiguranța:o clipă-mi pun speranța-nmai bine – și-n mai rău pe urmă,că răul vechi salvării clipa-i curmă.din Poezii, traducere de … Citește mai mult
Michelangelo – 127
Nu numai moartea, dar și frica marede ea mi-i apărareîn contra neîndurătoarei doamne;când vrea să mă condamnemai mult văpăii să-i hrănesc izvorul,nu-mi aflu ajutoruldecât ca pieptu-mi chipul ei să-l poarte,că nu-ndrăznește Amor unde-i moarte.
Johann Wolfgang Von Goethe – Veneția 1790-92
O, cum luam seama-nainte la toate anotimpurile,Primăverii-i uram bun venit. De toamnă dor îmi era!Acum nici vară, nici iarnă nu-i, de când fericitul de mineSub a lui Amor aripă, în primăveri, pururi plutesc.
Michelangelo – 82
Nu poate mintea să-și imaginezealte splendori, de umbra sau reale,prin care-n contra frumuseții talesă se-apere și să se înarmeze.Căci grabnic, din înalte meterezede gând, Amor mă și aruncă-n vale,încât de caut a scăpării caledin suferinți, acestea-s și mai treze.Deci n-are rost eu frână să pun fugii,ca spor să prindă cruda frumusețe:înceții pe cei iuți n-o … Citește mai mult
Michelangelo – 232
Nu altfel decât mine se îndreaptă,cu greu lăsând să-l poarte,târâtul către moartede o necruțătoare judecată;la fel eu: grabnic moartea mă așteaptădar dac-oi duce-o viață mai înceată….Amor, nu ca răsplată,o oră de veghereîmi dă-ntre două amenințări semețe:de-o parte o săgeată –speranță în scădere,de alta foc la stinsa-mi bătrânețe.Ce rău mai mic e? Totuși, cu tristețe,mă tem, … Citește mai mult
Johann Wolfgang Von Goethe – Elegii – V
Însuflețit de mari bucurii mă simt pe pământul cel clasic.Lumea cea veche și lumea de astăzi mai tare-mi vorbesc.Sfatul, aici, îl urmez, răsfoiesc dar tomuri bătrâne,Cu mâini silitoare, zilnic, cu noi desfătări.Nopțile, însă, Amor cu altfel de lucru mă ține.Pe jumătate savant, de două ori fericit sunt.Și oare eu nu studiez, când gingașa sânului formăContemplu … Citește mai mult