Adrian Păunescu – Hanurile Tinereții
La hanurile unde am fost în tinerețepoterele care mă căutaus-au îmbătat așteptândși nimeni nu mai știe nimicdespre fărădelegea care-am fost.Și numai unul din hangii,când îi e dor de mine,se duce în pivnița hanuluiși întoarce vechiul său ceas de buzunarînapoi, înapoi,căutându-mă în vremedacă poterelefără subtilitate mă caută în spațiu,complet inutil.