amintiri dragi – Versuri.pro

Mihai Eminescu - Când Amintirile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung și cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Și azi aceleași stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioșării mele.
Și peste arbori răsfirați
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrățișați
Șoptindu-ne-mpreună.
A noastre inimi își jurau
Credință pe toți vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă,
Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-și,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci și galeși?

Jhivago - Amintiri Dragi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O lua pe urmele razei aceleia de lumină și călăuza asta luminoasă îl duse la o căscioară împletită din trestie și papură. Își făcu el inimă și bătu cu curaj la ușă și ușa odată se dădu de perete. „Cine ești și ce cauți pe-aici?”.

Refren (x2):
Multe au fost, multe s-au dus.
Multe-au mai rămas de spus.
Și-o să le spun.
Nu trece-o zi fără să am pretenția să fiu mai bun.
Încerc să nu-mi doresc să mă răzbun.
Când stau sub cer.
Mă simt în largul meu.
Și cer de dragul meu.
Să mă facă să uit că voi trece pragul și eu.
Și sunt cu capul în nori, puțin amețit.
De frigul care mi-a amorțit.
Picioarele de pe pământ.
Lăsate acolo ca să nu uit vreodată cine sunt.
Căci multe au fost, multe s-au dus.
Multe-au mai rămas de spus.
Și-o să le spun.
Nu trece-o zi fără să am pretenția să fiu mai bun.
Încerc să nu-mi doresc să mă răzbun.
Pentru toate lucrurile care mi-au întunecat privirea.
Când am încetat să fiu copil mi-am pierdut nemurirea.
Oricum, cândva voi fi doar o coroană de flori.
Semn că cineva m-a prețuit.
Și va zâmbi în fața unui nume scris pe-o piatră.
Amintindu-și cât de mult m-am dăruit.
Și-atunci vor fi doar amintiri dragi momentele în care fumul ne-a învăluit.
Sunt genul de om căruia îi place să creadă.
Că n-a pierdut nimic sau a pierdut.
Doar lucruri care nu i-au trebuit.

Refren (x2)

La un moment dat s-a rătăcit. Peste puțin timp s-a lăsat noaptea și de voie- de nevoie a trebuit să-și caute un culcuș în singurătatea aceea. Și era o beznă că nu vedeai la 2 pași și te-apucau fiori.

Rainer Maria Rilke - Fructele De Ce Le-Am Zugrăvit?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fructele de ce le-am zugrăvit?
Poate unde te-am zărit
culegând căpșuni în grădină.
Florile de ce nu pier în mine?
Nu oare unde bucuria te-a-ndemnat
să culegi una, neuitat?
Știu cum ai luat-o la goană
și, dintr-o dată, fără suflare zefir,
te-ai întors către mine-așteptând.
Te-am vegheat când dormeai.
Mâna-ți stângă
odihnea ca un trandafir.

Veritasaga - Amintiri Dragi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și-o lua pe urmele razei aceleia de lumină
Și călăuza asta vesele-i duse la o casă
Împletită din trestie și papură
Și-a făcut el inimă și bătu cu curaj la ușă,
Și ușa odată se dădu de perete:
„Cine ești? Și ce cauți pe-aici?”

Refren: [bis]
Multe ai fost, multe s-au dus,
Multe-au mai rămas de spus,
Și-o să le spun,
Nu trece-o zi fără să am pretenția să fiu mai bun,
Încerc să nu-mi doresc să mă răzbun.

Când stau sub cer mă simt în largul meu
Și cer de dragul meu
Să mă facă să uit că voi trece pragul și eu
Și sunt cu capul în nori puțin amețit
De frigul care mi-a amorțit
Picioarele de pe pământ,
Lăsate acolo ca să nu uit vreodată cine sunt.
Căci multe ai fost, multe s-au dus,
Multe-au mai rămas de spus
Și-o să le spun,
Nu trece-o zi fără să am pretenția să fiu mai bun,
Încerc să nu-mi doresc să mă răzbun.

Pentru toate lucrurile care mi-au întunecat privirea,
Când am încetat să fiu copil mi-am pierdut nemurirea.
Oricum cândva voi fi doar o coroană de flori,
Semn că cineva m-a prețuit
Și va zâmbi în fața unui nume scris pe-o piatră,
Amintindu-și cât de mult m-am dăruit.
Și atunci vor fi doar amintiri dragi momentele în care fumul ne-a învăluit.
Sunt genul de om căruia îi place să creadă că n-a pierdut nimic,
Sau a pierdut doar lucruri care nu i-au trebuit.

Multe ai fost, multe s-au dus,
Multe-au mai rămas de spus
Și-o să le spun,
Nu trece-o zi fără să am pretenția să fiu mai bun,
Încerc să nu-mi doresc să mă răzbun.

La un moment dat s-a rătăcit.
Peste puțin timp s-a lăsat noaptea
Și de voie, de nevoie,
a trebuit să își caute culcuș, în singurătatea aceea
Și era o beznă de nu vedeai la doi pași
Și te-apucau fiori…