Aleksandr Puskin – Presimțire
În tăcere se-adunarăNorii deși pe chipul meu;Soarta-nciudată, iarăMă amenință din greu…Am s-o-ntâmpin cu răbdare?Îi voi mai păstra dispreț?Voi avea ne-nduplecareaMândrei mele tinereți?După-o viață zbuciumată,La furtuni nepăsător,Poate și de astă datăAflu țârmul salvator…Dar presimt de azi, și sânger,Ceasul neînduplecat,Și-ți strâng mâna ta de înger,Cât e vreme, înc-o dat’.Blând, cu-a vocii tale vrajăBun rămas, șoptește-mi dar,Și privirea … Citește mai mult