amfore – Versuri.pro

Christian W Schenk - Prima și Ultima Dragoste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bătăile tale de aripi cufundă copita în glia
iubitei uitate-n colajul ființei din amfore goale.
Vântul mestecă frunze cu-n pumn de durere în palme.
Beat de lumina născută simt fruntea-mi
mângâiată de vântul clipei
– coamă, pupilă inocentă –
vâslindu-mi noaptea-n larguri.
Vorbe sugrumate-n aer cad în amfore uitate;
mă trezesc gândind la tine
– jocul centrului fatal –.
Tu ești contopirea noastră,
eu sfârșesc scoică pe tine!

Eugenio Montale - Sarcofage

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Unde merg domnițele cu părul inele
ce duc pe umeri amforele pline
și pasu-l au așa ușor și sigur;
iar în fundal, deschis printre coline,
un gât de vale, le-așteptând pe ele,
zadarnic stă, sub bolta cea de vie,
cu struguri ce se leagănă-atârnând.
Soarele merge-n sus,
costișe-ntrezărite
fără de pată-s: în blând
minut natura parcă fulgerată
și-arată fericite
făpturile, maică făr-de urgie,
în ușurimi de forme.
Lume ce doarme ori care se mândrește
cu- neclintită fire, cin’ să spună? ,
omule care treci, dă-i tu
ramul cel frumos, rupt din livadă.
Urmează-apoi: în valea care vine
nu-i alternanță de lumini și bezne.
Departe calea ta te-ndrumă lesne,
căci ești prea mort, azil nu ți se-arată:
ține ocolul luat de-a’ tale stele.
Adio deci, inelatele mele,
purtați pe umeri amforele pline.

Gellu Dorian - Amfora

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu orice femeie este femeie, cu adevărat,
umai acele trupuri pline cu sânge ca niște bidoane pline cu vin
din care bei pe nerăsuflate
au devenit amfore pe care le dezgropi după milenii de ani,
le recompui ciob cu ciob
de la buze până la pubis, de la brațul pierdut al lui Venus
până la brațul puternic al lui Hermes,
de la coasta lui Adam până la floarea de măr
în care se ascunde șarpele.
Și când e gata, o așezi în pat,
o iubești,
lași să curgă din ea viața,
faci tot posibilul ca moartea să o uite
chiar dacă în gândul tău aceasta stă ca un as în mânecă
pentru clipele când ești făcut cioburi și aruncat
sub copitele cailor de pe un maidan fără dragoste.
Dar există și femeia care n-a fost niciodată amforă,
n-a fost ascunsă de timp în pământ,
ci doar într-un alt trup de femeie,
unde ar fi putut fi ascunși și bărbații ai căror ochi
o descoperă și o așează în patul
din care se trezesc răstigniți
alături de toți tâlharii care n-au iubit niciodată ca ei,
de la buze până la pubis,
de la șolduri până la călcâie,
până în suflet și inimă,
bând cu nesățiu dintr-o amforă pe care n-o vor mai iubi
când va fi goală.

Gheorghe Tomozei - Peste Mansardele Mării

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Plouă peste îngropatele
Mansarde ale mării.
Cineva calcă
Peste treptele săpate
În mare.
Scara
Cu arabescuri de apă,
Clopotnițe, contraforți,
Barbacane.
Trepte
De amfore sparte.
Aici își țin grecii
Grecăriile.
Aici îmi țin eu
Capetele dragostei,
Retezate.
Cu nume
Sculptate-n parfume…

Valeriu Butulescu - Antichitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Puține știm
Nu toate păcatele
Greciei vechi
Încăpură în amfore.
Romani și perși
Ca pe un ulcior
Își trec imperiul
Din mână în mână.
La Pompeium
Câinii pietrificați
Încă mai latră.