Timp dorit, zi de speranțe,
Fiul al țării, salutare!
România, investită
În veșminte de serbare,
Îți dorește, îți urează
De mari fapte viața plină,
Și se-nchină stelei tale
Ce străluce de lumină.

Când de glasul omenirei
Inspirată și condusă,
Pleiada europeană,
De puternici regi compusă,
Redă nației geminde
Antici drepturi și tărie,
Soarta-ți se-nscria în ceruri
Cu lumina cea mai vie.

Fă dar numele-ți să treacă,
Între numele divine,
Celor ce au fost ai lumii
Nobili făcători de bine.
Secolul să te admire,
Și cu noi să se fălească
Franța nația cea mare,
Nația cavalerească.

Căci e aspră datorie
Ce o nație impune,
Căci e grea mult prea grea coroana
Ce pe capul tău se pune.
Țara te salută, printe,
Cu plăcere și iubire,
Și-ți încrede viitoru-i
Zâmbitor de fericire.

Ref. x2: Primeşte-l Doamne-n casa Ta,
Pe domnul trist şi-nsingurat,
Pe Cuza, inimă de stea,
Şi iartă-ne că l-am trădat!.

Smulgeţi coroana cea de spini,
Lăsaţi-i fruntea în lumină,
Pribeagului printre străini,
Stăpânului lipsit de vină.
Să-şi poarte ochii către noi,
Iertarea lui ni-i izbăvire,
Căci am ajuns pustii şi goi,
Săraci la minte şi simţire.

Ref. x2: Primeşte-l Doamne-n casa Ta,
Pe domnul trist şi-nsingurat,
Pe Cuza, inimă de stea,
Şi iartă-ne că l-am trădat!.

Pe noi în Cer el ne-ar fi vrut,
Căci se făcuse-a noastră vrere.
Noi l-am trădat şi l-am vândut
Orbiţi de patimi şi avere..

Ref. x2: Primeşte-l Doamne-n casa Ta,
Pe domnul trist şi-nsingurat,
Pe Cuza, inimă de stea,
Şi iartă-ne că l-am trădat!.

Muzica: Daniel Avram

1: E despre bătrânul târg, e despre Bârlad
1174 atestat, că a fost testat, vânat de tătari şi turci prădat
Dar a rezistat. Am reuşit să păstrăm sus al nostru stindard
Că a fost ars, că a! Că a fost război sau cutremur, ca în 1802,
De fiecare dată am renăscut, ne-am ridicat din noroi.
Un gând pentru miile de eroi ce au murit pentru noi.
Aici s-au născut lideri adevăraţi, patrioţi, oameni de stat,
Ce s-au sacrificat pentru idealurile neamului nostru, au luptat
Să fim unde, de fapt, de la începuturi am fi meritat.
Alexandru Ioan Cuza nu are nevoie de nicio prezentare
Că fără el nu am fi existat ca neam, eram împrăştiaţi în uitare.
Gheorghiu Dej, Grigore Gafencu, Costache Epureanu,
Sturdza, sau Gheorghe Roşca Codreanu,
Toţi au pus umărul la progresul acestui neam,
Când eram în pericol să ne întoarcem de unde veneam.

R: Că m-am născut acolo, aici
Acum sau mai târziu
Contează cine am fost, sunt şi cine o să fiu.
Bârladul a dat savanţi, conducători de stat,
A dat reaperi care îţi fac difuzorul praf.

2: Fiţi mândri pentru acest parcurs îndelungat!
În curând, împlinim un mileniu de când a fost confirmat.
Ne-au făcut să părem mai tineri, ca o doamnă ce se dă cu fard.
O mână sus pentru sportivii noştri ce au depăşit ecranul,
Pentru campionii Titi Aur, Bucur, Răducanu!
Ne-au ridicat în picioare de la Confecţii la Grădină,
De pe Deal la Gară, au scos cartierele din surdină!
Respect medicilor ce din iubire faţă de oameni s-au dedicat,
Ne-au arătat că în arta vindecării nu-s limite, iar noi i-am uitat.
Chiricuţă, Codrescu, Condrea sau Ernest Juvara
Au resuscitat şi vindecat ţara, cât au putut din ea.
Cinste artiştilor ce ne-au ghidat spiritul spre cunoaştere,
Că au fost impresionişti, iluminişti sau din Renaştere,
Creatori cu peniţa, creionul, dalta sau pensula,
Marele Tonitza, Elena Farago, sau Victor Ion Popa,
George Tutoveanu, Teodoreanu, maestrul Guguianu.

R: Că m-am născut acolo, aici
Acum sau mai târziu
Contează cine am fost, sunt şi cine o să fiu.
Bârladul a dat savanţi, conducători de stat,
A dat reaperi care îţi fac difuzorul praf.

3: Sunt mândru că m-am născut pe acest tărâm
Îmbrăţişat de dealuri înalte.
Unii în vile scumpe, alţii în ghetouri mizere,
Cu intelectuali săraci şi dealeri de ţevi şi calorifere
Cu palate şi dacă o arzi prost cu ei, îţi sar direct la artere.
Dar şi atâţia oameni faini, îi văd zilnic după o zi de muncă,
Încearcă cu puţinii bani să cumpere mâncare, să le ajungă.
Cu găşti de cartier, toţi băieţaşi de treabă,
Cu baruri pline iubitori de ambrozie, tutun şi iarbă.
Cu şcoli în care profesori dedicaţi formează generaţii,
Copii deştepţi toţi prin afară la munca de jos sau prin corporaţii.
Dar dacă mă vezi pe la „Eminescu” sau „Codreanu”
Nu te speria! Ştii că mi-a plăcut şcoala, nu repet anul,
Sunt prin zonă să admir cele mai frumoase exemplare de domnişoare.
Când intru în oraş parcă am intrat în casa lui Hefnner, frăţioare.
Eu-s din Bârlad! Pentru Dragonaşu, respect!
Şi doamnei profesoare Gramaticu,
Ce a detaliat istoria noastră ca un bun arhitect!.

R: Că m-am născut acolo, aici
Acum sau mai târziu
Contează cine am fost, sunt şi cine o să fiu.
Bârladul a dat savanţi, conducători de stat,
A dat reaperi care îţi fac difuzorul praf.

4: Oraşul în care m-am îndrăgostit definitiv,
Nu credeam că iubirea se consumă ca timpul, până şi el e relativ.
Chiar dacă acum doar câteva bănci mai păstrează povestea noastră,
Zâmbesc când intru în curtea Şcolii 2,
Dar sunt trist că acum e ruină, sihastră.
Păstrez atâtea amintiri de parcă a fost ieri
Şi mi-aş dori să scriu totul aici, dar aş avea nevoie de grefieri.
Asfaltul încă păstrează urma paşilor noştri,
Doar că acum e prăfuit şi sunt înconjurat de monştri.
Îmi e aşa dor de vremurile acelea în care eram singuri cu oraşul
Noi doi, doar doi ahotnici urbani,
Fără minciuni, fără „ştouri”, fără gândul la bani.
Singurul loc pe care îl pot numi, din suflet, acasă,
Ca un melc rătăcit la depărtare ce revine în carcasă.
Mă întorc mereu să revăd locuri şi oameni
Ce înseamnă mult pentru mine,
De fiecare dată mă reîntorc cu drag.
Te iubesc, te iubesc Bârlad!.

R: Că m-am născut acolo, aici
Acum sau mai târziu
Contează cine am fost, sunt şi cine o să fiu.
Bârladul a dat savanţi, conducători de stat,
A dat reaperi care îţi fac difuzorul praf.