Versuri corectate și adnotate
Ce duh ai şi ce putere,Să-mpleteşti ceara cu miere,De la floarea din grădină,Ostenită de albină?Tu aduni de pe meleaguri,Pentru stupi şi pentru faguri,Pulberi, rouă, stropi şi leacuri,Poate că de mii de veacuri.Ca din lână, ca din ace,Ţesi reţeaua de ghioace,De celule-n care puiMierea dulce şi un pui.Scule, numere, cântareAu pus la măsurătoareCa-ncăperea cea mai mareÎn … Citește mai mult
Două muște sprinteneleÎn țări străine porneauȘi pe albină cu eleCam astfel o îmbiau:— Hai să mergem, surioară!Papagalii toți ne-au spusCă pe-acolo-i numai vară,Soarele n-are apus.Libertatea predomneșteÎn tot ce-i viețuitoriȘi dreptatea nu scuteșteNici de muști-ucigători.Iar aice.. oh! ce soartă!Să trăiești în țara ta,Aci vie, aci moartă,Fără a te desfăta.Păiajenii pe la țarăÎn mreajă ne potopesc;Iar prin … Citește mai mult
Să nu crezi că dă să iasăDomnișoara din știubeieFiindcă-i place să miroasăFlorile de pe aleie!Dac-ai ști tu câtă vlagăMeșteșugul ei îi cereDin potire să-și culeagăStropul cel curat de miere!Și cât gust și trudă pune,Duh de floare când îmbinăCa în faguri să se-aduneȘi mireasmă și lumină!Nu degeaba-n iarna toată,Când năprasnici cresc nămeții,Urșilor, în vis, se-aratăZâna mierei … Citește mai mult
Ce înțeleaptă-i harnica albină!Ea orice zi și-o-ncepe ca pe-o școală:Încet-încet, petală cu petală,Citește toate florile-n grădină.Cititul dulce, dulcea oboseală,Când zboară, încărcată, spre stupină,Îi dă un aer nobil de regină –Pandant la truda ei proverbială.Și-aicea, în grădina parfumată,Ca-ntr-o bibliotecă fermecată,Descoperi că albina-i sensul florii..Precum tu însuți, omule mărite,Ești sensul zilelor încărunțiteÎn minele de sare-ale sudorii.