Edgar Allan Poe – Adormita

În iunie, miezul nopții sună;Mă bate-un mistic clar de lună.Un umed, dens, de opiu abur,Palpită-n cercul ei de aurȘi se prelinge, pic cu pic,Pe naltul muntelui colnic,Și cade-n pale muzicaleÎntru universala vale.Un rosmarin plânge pe groapă;Un crin alunecă pe apă;Strângând o negură la piept.Ruina-n pace doarme drept;Ca Lethe, iată! -ntins sub spume,Își doarme lacu-n somn … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Adormita

Adormită pe plocate,Te-ai trezit pe jumătateȘi ți-e frică și sfialăCă te prinde ziua goală.Nu poți iute să-ți ascunziSânii albi, de-abia rotunzi.Nici păianjenul din plasăCu trei colțuri, ca mătasea.Haide, nu-ți fie rușineCă se uită mult la tine.Vărul soare, din livezi,A orbit și nu te vede.