acvariu – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Acvarium (Fragmente)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I.
Gong flasc.
Dar eu nu „meditând la secoli
ca scoicile” ascult cum clipocește
Istoria: – ci ulcerat, cu ochii
măriţi de sare, și ținând în mână
o trestie cu floare de cerneală.
(..).
III.
Superbe astre, dincolo de pragul
șederii mele, se arată celor
cu văzul dublu.
Da. Când visătorii
se uită-n jur, tot spaţiul dintr-odată
se face pâlnie, și viitorul
– ca o cișmea – se varsă brusc în lucruri.
Ferice-atunci de cei ce știu să stea
de vorbă cu arătările! Profeţii,
cei care văd prin timpuri ca prin lupă,
întotdeauna au la îndemână
un parc, și nebunia lor – spre seară –
e născătoare de statui, vorbește
cu ele sfătuindu-se-n elină.
(..).
V.
Când unei Abstracţiuni i se dau braţe,
și cap, și orizont, – care icoane
nu se cojesc? Și cine nu se simte
în stare să răstoarne zodii?
Iată:
răspunsu-i gata, și servit nainte
de-a apuca să întrebăm – pe tavă:
un mic dejun compus din raci și miere.
VI.
Totul e transparent. Cel ce se uită
prin noi ne vede mâine. El dezgroapă
din noi, ca dintr-o mistică livadă,
cireșu-abia plantat – ca să-i măsoare
cu grijă rădăcinile, și strigă:
„S-a prins! S-a prins!”
Și pruncii suie sprinteni
în crengi, și mușcă fructele abstracte.
(..)

Gabriela Melinescu - Acvariu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Gâturi cu pântece și ochi cu mir
de care se atârnă norocoșii,
tu erai cu mine viu în șirul
sfinților pictați pe ziduri roșii.
Tu erai cu mine viu înfipt în ape.
Șa, puneam pe fumul calului de mare,
Peștii vindecă aproape
geamul ars de bolile în tremurare.

Giuseppe Ungaretti - În Tunel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un ochi de stele / ne spionează de pe acel iaz / și filtrează binecuvântarea ... →

Emil Isac - Acvariu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În borcanul de cristal
Sunt pești de aur mici.
Nu-i dulce al mărilor val.
În jurul lor,
Stau statui, — șăgalnici pitici,
Și flori ce visează și mor.
Și sclavi ai borcanului: pești;
E oceanul închis în borcan,
Și păsări aduc din
Australia vești,
Sunt suflete ce nu găsesc liman.
Și peștii, sclavi ai borcanului de cristal, își joacă sclavia de veci,
Și apa lor e fără val,
Și tu, când pe lângă peștii tăi treci,
Umbletul tău cade.
Pe trista închisoare de cristal,
Privirea ți se face-al apei val.
Și peștii de aur, robiți în borcan de cristal,
Nu mai sunt singuri.

Ilarie Voronca - Acvarium Acvarium

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ascuțișul lămpilor pe colierul de glasuri, / beteala potecilor suie în cremene, / toaca de ... →

Ion Caraion - Acvariu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

A plecat pe ea – răsfrântă –
I-ascultam gândul cum cântă.
Fiecare-avea o pată:
Unii-n gând, alții de plată.
În seara-aceea peștele cu barbă
s-a răzimat de doctor și de iarbă.
Iernilor cu țuică și pisici,
risipite-n vorbe mici,
transparențe (nu ecouri)
lipi ritmul de tablouri.
Iar din adâncul mării, o girafă
le fractura melancolia castă,
talentelor cu nasturii la ceafă,
din care timpul picură-n nevastă.
Ca mărgelele de șarpe,
gândul umed curge, soarbe.
De țeapănă-ntre două șolduri slabe
(când lenea linge soarele pe labe)
nevasta dudului de la amiază
dormea simțind cum gâștele-o visează –
între castani și ploaie.. și bobocii
îi rod prin somn brizbizurile vocii.
Și doctorul pe gang, dintr-o siringă
privi la peștele care-o să ningă..

Vunk - Țara Lui Pește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Tu stai și privești lumea doar printr-un ecran,
Tu crezi că n-o să te îneci dacă nu ești în ocean.
Și ai tăi, și ai mei,
Sunt în larg, deja.
Și ai tăi, și ai mei,
Se vor îneca,
Dacă nu te vei schimba.
Tu stai în lumea ta, una aproape intelectuală,
În țara lui pește chiar și peștele este o momeală.
Și ai lor, și ai lor,
În acvariu ne-au băgat,
Nici ai lor, nici ai lor,
Niciunii nu s-au schimbat,
Hai să-i ducem pe uscat,
Doar să vrei să înoți,
Doar să vrei să înoți.
Ne credem ocean,
Dar suntem contrariul,
În țara lui pește,
Noi stăm în acvariu.
Tu stai și te întrebi dacă totul s-a pierdut,
Nimic nu s-a pierdut, dacă întrebarea n-a tăcut.
Cu ai tăi, cu ai mei,
Să ieșim înot,
Din aproape nimic putem să facem tot.
Ne credem ocean,
Dar suntem contrariul,
În țara lui pește,
Noi stăm în acvariu.
Ne credem ocean,
Schimbă scenariul
În țara lui pește,
Să spargem acvariul.

Bertolt Brecht - Cântec Din Acvariu (Psalmul 5)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am golit paharul până la fund. De fapt,
am fost ispitit.
Eram un copil și eram iubit.
Lumea era disperată fiindcă rămăsesem curat.
Se rostogolea pe jos în fața mea, cu membre moi
și fundul atrăgător. Am rămas neclintit.
Ca să o îmblânzesc, când o luase razna, m-am
culcat lângă ea și m-am spurcat.
Păcatul m-a satisfăcut. Filosofia m-a ajutat în
zori, când zăceam treaz. Am devenit așa cum
se dorea să fiu.
Am privit îndelung în sus crezând că cerul e trist
din cauza mea. Dar am văzut că lui îi este indiferent.
Se iubea pe el însuși.
Acum sunt beat de multă vreme. Zac gras pe fund.
În mine au cuib peștii. Marea dă să se sfârșească.