Acteon – Versuri.pro

Ion Pillat - Scutul Minervei XII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

XII.
Icar cum îl sfidase cu aripe de ceară,
l-a prăbușit Apollo pe-al mărilor podmol.
Și pe Acteon care-i pândise trupul gol,
prin câinii lui Diana l-a osândit să piară.
Chiar Prometeu, când slăvii a smuls un foc în pară,
el ce s-a vrut năprasnic al omenirii sol,
pe stânci legat de Joe cu vulturii ocol,
hrăni flămânde ciocuri din fierea lui amară.
Și totuși nu mi-e teamă, în-nalta mea trufie,
comoara ta în versul sonetelor s-o fur,
în suflet când eroii Helladei îmi învie.
De-a pururi în lumina senină urcă zborul,
pe veci văd ochii minții tiparele de-azur,
când focul fără moarte îl ține răpitorul.

Romulus Vulpescu - Acteon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Se-nstrună curcubeul – arc ud de ploaie – peste
Jilave râpi albastre cu nourii jivine:
Îl prind cu mușchi elastici și cu vânjoase vine,
Din tolbele luminii smulg lung săgeți celeste.
Cutezător țintind spre slavă-n văgăuni
Pe unde doarme ziua, la umbră, Ursa Mare:
În parcul înserării, cometelor-păuni
Le voi abate zborul spre altă constelare.
Să scapere din zaua splendidului penaj
Împrăștiați luceferi în jerbe fără număr:
Apoi, zvârlindu-mi blana ursoaicei peste umăr,
A arcului centură trecând după grumaji,
Și plin de colb de astre – deci, pulberi ce scânteie –
Să-mi spăl sudoarea frunții în undele lactee.

Radu Gyr - Acteon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Orbit de strălucirea ei de tiară,
zeiță albă, pudică și nudă,
pândeam prin stuf, cu geana grea și udă,
superba goliciune statuară.
Era trufașa mea minune crudă
ce-o așteptam din trestii să răsară,
și-acum creștea din ape-ntâia oară,
arzându-mi ochii-nlăcrimați de trudă.
Biet Acteon al sfâșiatei drame,
schimbat în cerb din pânda mea stupidă..
Dulăii-au fost, în strașnica lor foame,.
stârniți de zâna mea să mă ucidă, –
voi, îndoieli zăvozi zbârliți în coame,
tu, crâncenă vedenie splendidă..