Versuri corectate și adnotate
A zilei licăriri nu se mai țin,Ardoarea patimilor ce-a fost s-a dus,Vărsatu-s-a al bucuriei vin,Iar inima-mi plânge spre apus.După junețea sărbătorilor cascade,Ce-n întuneric lin se pierde mută,Asemeni umbrei, frunza veștejită cadePe-un părăsit mormânt de toamnă slută.
Voi muri și nu voi știi absolut nimic despre moartea mea,Așa cum despre nașterea mea nu știu absolut nimic,Am deschis ochii, am plâns și am râs și am plânsÎi voi închide și nu voi avea ce să zic.Și totuși moartea nu este un lucru real,Mai real decât nașterea, poate,Simt sufletul ridicându-se-ncet ca pe-o culmePeste golul … Citește mai mult