Versuri corectate și adnotate
De pe aprigul cal, după gratii de gard,În lunatice seri ori în zile ce ard,Eu ghicesc pe când treci printre flori de migdalCu obrazul umbrit de gingașul voal.Iar nici cântec de păsări, nici murmur de undă,A ghitarei zvonire nu pot să-mi ascundă…Și astfel, zi și noapte, prin flori de migdal,Eu tot cat fluturarea gingașului voal.1842
În sunetele tobelor crescutFu țarul comandant temut:La Austerlitz a luat-o la picior,În 1812 fu străpuns de un fior,În schimb a fost dascăl de strategie,Dar săturându-se e, în fine,Asesor de colegiu, se știe:Pentru treburile străine.1825
Căci dacă sunt geloși și ei vreodată,Nu-s crunți precum Othello, negru drac,Ce-a sugrumat femeia vinovatăÎn patu-i moale. Fiii ăstui veac,Mai înțelepți, în graba mare cată,Când căsnicia nu le e pe plac,Să-și afle alinare și-adăpost –Și de o altă doamnă își fac rost.
Țineam un giuvaier pe deget –Și-am adormit –Ziua era caldă, și vântul prozaic –Îmi spuneam „Va fi bine păzit” –.În zadar! La trezire preacinstitele degeteMi le mustram –Azi doar amintirea unui ametistE tot ce mai am –.