Tăt așă o zis doru’
Că de el moare omu’
Mință doru’ ca și-un câne
Că de dor nu moare nime.
Și de dor nime nu moare
Făr’ să uscă pă picioare
Nici de dor nici de urât
Făr’ să uscă pă pământ.
De-ar muri om de urât
Eu de când aș si-n pământ
De-ar muri omu’ de dor
Eu aș si murit ușor.
Măi dorule ce să fac
De tine nu pot să scap
Măi dorule eu te-aș vinde
Ori te-aș bea, ori te-aș aprinde.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o familiaritate amară cu dorul, personificat ca o entitate inevitabilă. Vorbitorul reflectă asupra omniprezenței dorului și a impactului său asupra vieții, sugerând o acceptare resemnată a suferinței.
