Țuiculiță de Pitești,
Cin’ te bea-l înveselești,
De bei două păhărele
Ai mânca din toate cele.
Dup-al treilea pahar
Socotești că ai mult har
Și începi să ticluiești
Tot povești vânătorești,
Și-ncepi să te bâlbâiești
Tot cu țuică de Pitești.
Țuica urcă fără scară
La picioare-apoi coboară,
Și le-aduce supărări
Că le porți în trei cărări.
Mergi pe drum, de gard te ții,
Cum te cheamă nu mai știi,
Bună-i țuica, bun și vinul,
Dar să nu întreci preaplinul,
Bună-i țuica argeșeană,
Dar s-o bei cu socoteală.
Refren:
Țuică, țuiculiță!
Sensul versurilor
Cântecul celebrează țuica de Pitești, evidențiind efectele sale euforice și starea de veselie pe care o induce. Totuși, atrage atenția asupra importanței consumului moderat, pentru a evita pierderea controlului.