Rupsei floare din grădină
Și-o rupsei din rădăcină,
Și-o sădi la neicuța,
Și-o udai cu lacrima.
Și-a crescut în grădiniță
Lacrimă de copiliță,
Dorul gândurilor mele,
Florile de pe vălcele.
Du-te, dor, cu dorurile,
Nu-ți mai pierde nopțile,
Nu mai sta seara-n portiță
Să-l aștepți pe-al meu neicuță.
Că neicuța mi-e departe,
Nu-mi trimite decât carte,
Nu mai vine pe vălcele
Să-i cânt dorurile mele.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei fete despărțite de iubitul ei, care este departe. Ea își exprimă dorul și tristețea prin metafore legate de natură și amintiri.