Lele, verde siminoc,
Omul care are noroc
De stă sau dacă muncește
Norocul îl urmărește,
Un’ se duce, unde-o sta
Găsește câte ceva,
Spune tu, neicuță, spune,
De ce n-am noroc pe lume,
Că tu ai prea mult noroc
Și nu miști un pai din loc.
Dar omul fără noroc
Muncește până dă-n foc,
El muncește zi și noapte
Și tot nu are de toate,
Că așa-i este sortit
Să trăiască necăjit,
Orice-ai zice, orice-ai face
Banul tot la ban el trage,
Că banul ajunge, frate,
Tot la cel ce-are de toate.
Dar decât să-ți plângi de milă
Că n-ai bani mulți și n-ai vilă,
Omule, vreau tu să știi
Că ești om și poți trăi
Și cu bani mai puținei
Dacă nu-i fumezi și-i bei
Și nu-i cheltui la femei,
Și-ți crești copiii cu ei,
Atunci, omule, să știi
Că ai pentru ce trăi,
C-ai muncit și ești cinstit,
Dormi acasă liniștit,
C-ai muncit și ești cinstit,
Dormi pe pernă liniștit.
Sensul versurilor
Piesa explorează contrastele dintre cei norocoși și cei muncitori, subliniind că adevărata valoare constă în cinste, muncă și familie, nu doar în bogăție materială. Încurajează aprecierea a ceea ce ai și o viață trăită cu demnitate.