Foaie verde și-o negară,
Mi-a venit un dor aseară
De sătucul de-altădată,
Dor de mamă, dor de tată,
De prispa din lemn cu flori,
Dor de frați, dor de surori.
Am plecat și dorul știe,
Parcă-s dus de-o veșnicie,
Am plecat pe drumuri multe
Și n-are cin’ să m-asculte,
Nu-i nici soră, nu-i nici frate
La străini să-mi țină parte.
Ce n-aș da să mă-ntorc iar
La casa cu nuc la geam
S-o văd pe mama bătrână
Ce-a rămas la fel de bună,
Multe gânduri mă frământă,
Multe doruri mă usucă,
Că vremea nu stă pe loc,
Anii nu se mai întorc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și nostalgie față de copilărie, familie și satul natal. Vorbitorul își amintește cu drag de vremurile trecute și regretă depărtarea de cei dragi, simțind povara timpului care trece.