Mândruliță de pe grui,
Ți-am spus aseară să vii,
Să mai vii seara pe lună
Să stăm și noi împreună,
Să mai vii seara pe stele
Să-ți spun dragostele mele.
Eu cu dor de la inimă
Plecai aseară pe lună
Că mă-ndeamnă dragostea
Să trec pe la poarta ta,
Perdeaua e lăsată,
Numai de-un colț ridicată,
Cine era, oare cine,
Cel se sta pe lângă tine?.
Tu torceai ori nu torceai,
Numai la el te uitai,
Toarce, mândră, și gândește
Și vezi cine te iubește.
Tu ziceai că stai în casă
Să-ți faci straie de mireasă,
Dar am văzut, mândro, bine,
Alt flăcău era la tine,
Toarce, mândră, firele
Și nu-mi scurta zilele.
Sensul versurilor
Un tânăr își exprimă dezamăgirea și gelozia față de iubita sa, pe care o surprinde cu un alt bărbat, deși ea îi promisese că se pregătește de nuntă. El o îndeamnă să reflecteze la cine o iubește cu adevărat.