Foaie verde trei migdale,
Măi Ioane de pe vale,
Măi Ioane de pe vale
Cine mi te-a scos în cale,
Că de când nu te știam
Numai veselă eram,
Dar de când te-am cunoscut
Am la inimă dor mult.
Măi Ioane, măi!.
Te văd, neică, pe-nserat
Tot mâhnit și supărat,
Nu vezi nici lună, nici stele,
Nici dorul inimii mele,
Nu-i atâta de ușor,
Nu te văd și parcă mor.
Măi Ioane, măi!.
Frunzuliță de cicoare,
Dragostea e lucru mare,
Nu ai tihnă la mâncare,
Nici odihnă la culcare,
Și la noi e tot așa
Când se-ncepe dragostea
Și se face nuntă mare
De răsună satu-n vale.
Măi Mărie, măi!.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și suferința cauzate de dragoste, dar și speranța împlinirii acesteia prin căsătorie. Descrie stările contradictorii ale îndrăgostitului, de la veselie la tristețe profundă.