Luncă, luncă, toamnă lungă,
Vine dorul să m-ajungă,
Și cum mă oprește-n cale
Mă întreabă ce mă doare.
Rău mă doare inima
Că n-are cin’ mă-ntreba,
Numai frunză și iarba
Mă-ntreabă unde-i neica.
Să te-ajungă, Ioane, dorul
Pe unde calci cu piciorul,
Să ai drum nesfârșit
Pentru că m-ai părăsit.
Să fii, neică, blestemat
C-ai făcut mare păcat:
Fetele să te-ocolească,
Nimeni să nu te iubească,
Să umbli din poartă-n poartă,
Să știi că-i blestem de fată
C-ai lăsat-o supărată.
Sensul versurilor
O fată părăsită își exprimă durerea și aruncă un blestem asupra celui care a părăsit-o. Ea este copleșită de dor și tristețe, simțindu-se singură și abandonată.