Lume, lume, spune-mi iar
De ce am sufletu-amar,
Nu ți-a fost de mine
De când eram o copilă,
Mi-ai dat dorurile tale
Să trec prin viață cu ele.
Mi-ai dat trandafiri să spui,
Dar mi-ai dat și spini destui,
Trandafirii-au înflorit,
Dar și spinii au trăit,
Câte-au fost, bune și rele,
Am cântat să uit de ele.
Lume, lume, numai tu
Ai născocit iubitul,
Iubitul și frumosul
Să-mbătrânească omul,
Când ai făcut dragostea
Nu-mi cunoșteai inima.
Lume, lume, dor de lume!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o melancolie profundă față de viață și iubire, adresându-se lumii ca o entitate responsabilă pentru bucuriile și suferințele trăite. Artista cântă despre dualitatea experiențelor, despre frumusețea trandafirilor și durerea spinilor, încercând să găsească alinare în muzică.
