Fără nicio grij-anume
Eram fericit la culme
Că iubeam cu-nflăcărare
O gagică-ncântătoare
Și râdeam de-altcineva,
Că iubita-l înșela
C-un prieten s-a-ncurcat
Și de-atunci el a jurat
Că:
La viața mea
Am o dambla
Să nu mai iert pe nimenea
Și mai ales
Nu iert femei
Ale prietenilor mei!
Eu am râs și-am zis „Nu-mi pasă!”,
Dar gagica mea frumoasă
O găsii pe-nserat
C-un prieten bun în pat,
N-am mai râs atunci, măi frate,
Ci am plâns pe săturate,
Totuși n-am avut putere
Să-i spun vorbele-astea grele:
Că
La viața mea
Am o dambla
Să nu mai iert pe nimenea
Și mai ales
Nu iert femei
Ale prietenilor mei!
Mi-am luat altă gagică,
Una nemaipomenită,
Dar și asta rămase grea
Cu unul din gașca mea,
Apoi de-i așa, nenică,
Am s-apuc tot ce îmi pică,
La prietenii cei buni
Eu de pe acum le spun:
Că
La viața mea
Am o dambla
Să nu mai iert pe nimenea
Și mai ales
Nu iert femei
Ale prietenilor mei!
La viața mea
Am o dambla
Să iau nevasta altuia,
Să mă răzbun
Ca un nebun
Pe prietenii cei mai buni!
Sensul versurilor
Piesa descrie un ciclu de trădare și dorință de răzbunare. Protagonistul, înșelat în mod repetat de partenere cu prietenii săi, ajunge să își dorească să se răzbune pe aceștia, intrând într-o spirală a resentimentelor.