Doamne, nu e vina mea
Că de la o vreme-ncoace
S-a deschis un han așa
Peste drum de casa mea,
Acum vreau, nu vreau de fel,
Dau cu ochii tot de el
Și când plec, și când sosesc
Tot la han eu nimeresc.
Păi, mai bun ce poate fi
Decât să ai vis-a-vis
Un leac la orice necaz
Doar când faci un singur pas?!
Bei un pic și-nc-un pic,
Vezi că nu mai ai nimic,
După vreo trei păhărele
Abia-ncepe cheful, vere!.
Berea-i rece, vinu-i vechi
Și îmi cântă la urechi
Muzica ce-mi place mult
Și de-acasă o ascult:
Ștefan de la Bărbulești
Cu mine de la Pitești,
El cântă de supărare,
Eu de veselie mare.
Refren:
La hanul de peste drum
Leafa mea se face scrum,
Dar nu-mi pare rău deloc
Că o beau și nu-i dau foc.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un om care își cheltuiește toți banii la un han de vizavi de casa lui, dar nu-i pare rău pentru că se distrează. El găsește consolare și bucurie în băutură și muzică, transformând supărarea în veselie.