La cârciuma de sub tei
Intri-n ea fără să vrei,
Teiu-ndrăgostește omul,
Cârciuma-i alină dorul.
Ziceți-i voi, lăutari,
La crâșma din Mătăsari,
Cu noroc și doruri multe,
Cine intră-n ea să cânte.
Cine-a făcut cârciuma
Legată cu dor de ea
A făcut și rău, și bine
C-a aprins inima-n mine.
Refren:
Ce n-aș da, ce n-aș da
Să am casa lângă ea,
Să-mi sting focul cu pelin
La crâșmă la nea Mărin!
Sensul versurilor
Piesa descrie atracția irezistibilă față de o cârciumă, văzută ca un loc de alinare și de aprindere a sentimentelor. Naratorul își exprimă dorința de a locui lângă cârciumă, simbol al refugiului și al stingerii dorului.