Tita Barbulescu – Hai Veniți, Prieteni!

Hai veniți, prieteni,
Să ne-nveselim,
Să ciocnim cu toții
Un pahar cu vin,
Că nu știm, prieteni,
Cât vom mai trăi,
Viața nu-i așa de lungă
Atâta cât am dori.
Să ne cânte lăutarul
Cu vioara lui,
Noi să stăm cu toți la masă
Să ne-nveselim!
Omul cât trăiește-n viață
E ca un mosor de ață,
Ața când se rupe-n două
Faci un nod și zici că-i nouă
Și o iei de la-nceput,
Crezi că totul a trecut,
O mai duci un an sau zece,
Vezi cum tinerețea trece.
Cât ești tânăr, măi băiete,
Bine-i să iubești,
Tinerețea trece, trece
Și îmbătrânești.
Dacă stai și gândești bine
Viața e o amăgire,
Nimic nu-i nemuritor,
Totul este trecător.
Tu muncești și faci avere
Așa cum viața ți-o cere
Pentru copii și urmași
Și-apoi te duci și le lași.
Deci, prieteni, sus paharul
Și hai să cântăm,
Cât ține această viață
Să ne bucurăm!