Gheorghiță, gândurile mele
De s-ar face păsărele
Să vie-n fereastra ta
Să-ți asculte inima.
Când mă duc jos la fântână
Dorul mă prinde de mână,
De trec dealul, de trec valea
Dorul tău îmi ține calea.
Dragostea noastră curată
Să n-o uităm niciodată,
Împreună noi să fim
Și să nu ne despărțim,
Că eu te-am iubit cu drag,
Gheorghiță, de când ne-am luat.
Măi Gheorghiță,
Măi Gheorghiță, neic-al meu!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund și dragostea sinceră a unei persoane față de Gheorghiță. Versurile evocă sentimente de nostalgie și promisiunea de a nu uita niciodată dragostea curată împărtășită.