Între două drumuri stând
Plânge-o floare ruptă-n crâng,
Inima din piept i-o seacă
Dor de mamă, dor de tată,
Plânge floarea florilor
De dorul părinților.
Plânge floarea florilor
Fără frați, fără surori,
De părinți n-a ascultat
Și de frați s-a-ndepărtat,
Nu-i spune-ntr-o săptămână
Nimeni nicio vorbă bună.
Măicuță, te rog mă iartă
Că n-am ascultat odată,
Cin’ n-ascultă de părinți
Plânge cu lacrimi fierbinți,
Căci o vorbă de la tine
Prețuiește mult în lume.
Vers refren:
Mama mea!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund al cuiva care nu a ascultat de părinți și acum simte acut dorul și consecințele faptelor sale. Este un cântec despre importanța familiei și a ascultării sfaturilor părintești.
