Din Pitești la Câmpulung
Drumul nu este prea lung
Dacă faci și un popas
Și oprești măcar un ceas,
Te oprești la Mihăiești
Aicea să-ți amintești
Că e locul unde noi
Ne-am cunoscut amândoi.
Și nu e deloc prea lung
Drumul până-n Câmpulung
Dac-atuncea când sosești
Ești primit cum îți dorești,
Te întâmpină în cale
Dragostea inimii tale,
Ochi pe care îi dorești
Și abia aștepți să-i vezi.
Poți să vii, neicuț-al meu,
Te aștept cum știu doar eu
Cu portița-ntredeschisă
Și cu lampa-n geam aprinsă,
Mi-am pus rochie de mătase
Ca să fiu cea mai frumoasă
Și te-aștept cu un sărut
Că nu ne-am văzut de mult.
Sensul versurilor
Cântecul descrie anticiparea revederii cu persoana iubită, evidențiind drumul spre Câmpulung ca o călătorie încărcată de emoție și dor. Așteptarea este plină de pregătiri și nerăbdare, simbolizând o dragoste profundă și dorința de a fi împreună.