Dete frunza, dete iarba,
Dacă nu e neica, geaba,
Dete și frunza de fag,
Dacă nu e cin’ mi-e drag,
Dacă nu e neica, nu e
Puișor să mă mângâie.
Când treci, neică, pe la poartă
Nu-ți arunca ochii-ndată,
Că te vede lumea toată,
Că te vede lumea toată,
Să treci cu capu-n pământ
Să creadă că ne-am urât.
Să pocnești din bici o dată
Poate mă găsești culcată,
Să pocnești de două ori
Să-ți dau guriță cu dor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fete pentru iubitul ei. Ea își dorește ca el să o viziteze, dar într-un mod subtil, pentru a evita bârfele, sugerând un joc al atracției și al dorinței ascunse.