Dac-ar crește-n iarbă dorul
Aș strivi-o cu piciorul,
Dar cu dorul nu-i așa,
Răsare în calea ta,
Răsare din loc în loc
Și se-aprinde ca un foc,
Lai, lai și-un mărăcine,
Bat mereu drumul spre tine.
De-aș alege din răscruce
Orice drum la tine duce,
Mă duce dorul tiptil
La tine ca pe-un copil,
De plouă sau bate vântul
Tot la tine-ajunge gândul,
Lai, lai și-un liliac,
Bat drumul la cin’ mi-e drag.
De s-ar prinde dragostea
Cum pierde pomul floarea
Ar răsări în tot locul
Și s-ar aprinde ca focul,
Dar omul e blând și bun,
Nu lasă dragostea-n drum,
Lai, lai și-un liliac,
Bat drumul la cin’ mi-e drag,
Lai, lai și-un mărăcine,
Bat mereu drumul spre tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul profund de dor și inevitabilitatea lui, indiferent de încercările de a-l evita. Dragostea este prezentată ca o forță omniprezentă și inevitabilă, asemenea dorului.