Tu ești soarele și luna,
Ce mult te iubesc, Cristina!
Tu ești vântul care-adie,
Fata care-mi place mie,
Ți-aș lua mașină și casă
Dac-ai vrea să-mi fi nevastă,
Ți-aș da aur ca să-l porți
Să crape de necaz toți.
Când o fi să ieși pe stradă
Toată lumea să te vadă
Cu mașină la volan
Să știe că nu-s golan,
Să bei tutun din lulea
Să știe că ești a mea,
Cu sandale roșioare
Să bagi boală în cucoane.
Când te-am întâlnit, Cristina,
În Pasajul Colentina
Erai cu doi după tine
Nu-ți făceau nici rău, nici bine,
Aveai în păr un boboc
Și mi-a luat inima foc,
Tu ești soarele și luna,
Ce mult te iubesc, Cristina!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și admirație față de Cristina. Naratorul este complet îndrăgostit și își dorește să o impresioneze cu gesturi materiale și să o facă fericită. El vrea ca toată lumea să știe că ea este a lui.