Ce frumoasă este viața
Când te-apucă dimineața
Din crâșmă-n crâșmă umblând
Cu mândruțele de gât,
De cu seară, bucuroși
Ne oprim la „Doi Cocoși”,
Mai târziu, binedispuși
Intrăm și la „Pescăruș”.
Dar și mai frumoasă-i viața
Când vii acasă dimineața
Și te-ntreabă nevasta
Unde-ai stat toată noaptea,
Nu știi ce să spui s-o-ntorci,
Cămașa pe unde s-o scoți,
Cum să-i spui c-ai chefuit
Cu mândruțele de gât?!.
Fiindcă tu întreaga noaptea
Ai spus „Cui pe cui se scoate!”,
Ai schimbat vin după vin
Și-ai simțit viața din plin
La „Gambrinus” și „Capșa”
Unde ai tot ce ai vrea,
Băuturi, muzică aleasă
Și-o chelneriță focoasă,
Pleci acasă-n zori de zi,
Nu mai știi de unde vii,
Și-ai să spui ca și-altădată
O minciună gogonată.
Sensul versurilor
Piesa descrie o noapte de chef în care protagonistul umblă prin crâșme cu mândruțele, bea și se distrează. Dimineața, se întoarce acasă și trebuie să inventeze o minciună pentru a explica unde a fost.