Foaie verde, bob năut,
Ce bine-am mai petrecut
Când eram la Câmpulung,
Câmpulung, oraș frumos,
La mai mulți l-e drăgăstos,
Câmpulung, oraș de munte,
Încărcat cu doruri multe.
Foaie verde ca lipanul,
Cu cine-mi petrec tot anul?
Cu Gheorghiță băiețanul,
Măi Gheorghiță, Gheorghilaș,
Dragul mândrei băiețaș,
Te-am iubit de copilaș
Și-acum te duci și mă lași.
Măi Gheorghiță, Gheorghilaș,
Unde te duci și mă lași?
Dragostea de-un an și-o vară
Vrei ca s-o strici într-o seară!
Ții minte când ne iubeam
Toate florile-nfloreau,
Colo jos în poieniță
Când veneai să-ți dau guriță?
În oraș la Câmpulung
Ce bine-am mai petrecut,
Câmpulung, oraș de munte,
Încărcat cu doruri multe.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru o dragoste trecută, petrecută în Câmpulung. Naratorul își amintește cu dor de momentele frumoase alături de Gheorghiță și regretă despărțirea iminentă.