Fir-ai mândro-afurisită
M-ai pus să te iau cu nuntă,
Atuncea-ți plăcea de mine
Iar acum nu-ți mai convine.
Atunci erai fericită
Oricum ai fi fost gătită,
Acum mă pui să vând casa
Că vrei vilă la Băneasa.
Fir-ai, mândrulița mea,
M-amăgiși cu dragostea,
Pentru tine am ajuns
Nebărbierit și netuns.
Refren:
Beau, beau și-am să mai beau
Pân’ cămașa am s-o dau,
Beau, beau și-am s-o țin lanț
Până cad în șanț!
Sensul versurilor
Piesa descrie un bărbat dezamăgit de soția sa, care îl forțează să facă sacrificii financiare mari pentru a-i satisface dorințele. El își găsește refugiul în alcool, ajungând să piardă totul.