[1]
Stana:
Ai farmecul tău, mă încălzești mereu
Cu două cuvinte spuse să mă alinte
Cu o vorbă frumoasă mă atragi în plasă
Și mereu aș vrea să rămâi așa.
Tinu:
Am farmecul meu, te atrag mereu
Cu două cuvinte spuse să te alinte
Cu o vorbă frumoasă te atrag în plasă
Și mereu aș vrea să rămâi așa.
Susanu:
Sunt prea șmecher pentru tine
Nu mă poți prinde ușor
Nu ai cum să mă duci cu vorba
Fața ta te dă de gol
Tu chiar crezi că dacă țipi la mine
O să îți spun unde am fost?
Nici băut dacă aș fi
Nu aș putea să recunosc
Chiar dacă umblu câteodată vagabond
Întotdeauna la tine mă întorc.
Refren:.
Stana:
Tu ești hoț și minți frumos
Știu că nu are rost să te întreb unde ai fost
Tu ești hoț și minți frumos
Știi ce vreau să aud, hai minte-mă frumos.
Tinu:
Dar eu sunt hoț și mint frumos
Și nu are rost să mă întrebi unde am fost
Dar eu sunt hoț și mint frumos
Și nu are rost să mă întrebi unde am fost.
[2].
Tinu:
Am farmecul meu, te atrag mereu
Cu două cuvinte spuse să te alinte
Cu o vorbă frumoasă te atrag în plasă
Și mereu aș vrea să rămâi așa.
Stana:
Ai farmecul tău, mă încălzești mereu
Cu două cuvinte spuse să mă alinte
Cu o vorbă frumoasă mă atragi în plasă
Și mereu aș vrea să rămâi așa.
Refren:.
Stana:
Tu ești hoț și minți frumos
Știu că nu are rost să te întreb unde ai fost
Tu ești hoț și minți frumos
Știi ce vreau să aud, hai minte-mă frumos.
Tinu:
Dar eu sunt hoț și mint frumos
Și nu are rost să mă întrebi unde am fost
Dar eu sunt hoț și mint frumos
Și nu are rost să mă întrebi unde am fost
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație în care atracția și minciuna se împletesc. Protagoniștii sunt conștienți de înșelăciune, dar aleg să se complacă în ea, preferând iluzia unei relații perfecte în locul adevărului dureros.