Eu te-am iubit, Paraschivo,
Ți-am spus-o de-o mie de ori
Și ca drept dovadă ți-am prins grămadă vreo cinci ghivece de flori (2x).
Te-am luat de la mă-ta de-acasă
În fustă și fără jupon
Ți-am luat și semințe, ți-am luat și bomboane, ți-am luat și chiloți de nailon (2x).
Tu nu mai iubit, Paraschivo,
Mi-ai spus de o mie de ori
Și ca drept dovadă mi-ai trimis grămadă să-ți cresc toți copiii din flori (2x).
Pe maică-ta și pe tot neamul
Să nu vă mai prind că mă rogi
V-am scos de la pivniță când v-ați spart geamul, ți-ai dracu să fiți de milogi (2x).
Au, de te prind, Paraschivo,
Cu altul la braț pe gramond
Îți sparg și gagicul, îți fur și poșeta, vă leg și vă spânzur de un pom (2x)
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tumultoasă și conflictuală. Protagonistul își exprimă dezamăgirea și furia față de Paraschiva, amintindu-i de gesturile sale de afecțiune trecute, dar și amenințând-o cu violența din cauza geloziei.