Ce drag îmi este ceasul când ziua va pieri
Și razele de soare se vor topi în mare,
Căci visele de mâine acum vor răsări,
Și amintirea suflă spre tine o chemare.
Iar când privesc lumina din zările pustii
Mişcându-se ca valul spre vest în depărtare,
Tânjesc să calc pe drumul de raze aurii
Ce duce, cred, spre-ostrovul tihnit şi cu mult soare.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și asupra valorii amintirilor. Vorbitorul tânjește după un viitor mai bun, văzând în apusul soarelui și în visele de mâine o chemare spre un loc tihnit și plin de speranță.