Strofa 1:
Nu știu nici eu ce simt exact
Nu cred că mă iubești cu-adevărat
Oare e prea târziu
Să-ți spun că-n preajma ta mă simt pustiu?
Soarele meu iar a apus
Eu în preajma ta mă simt exclus
Dar poate că…
Refren:
Stelele de pe cer mă aud când plâng și strig
Și soarele de pe cer vede că mor de frig
Oare e prea mult ce-ți cer? Să te uiți în ochii mei ca la stelele de pe cer
Ca la stelele de pe cer.
Strofa 2:
De ce mă cauți când știi unde sunt?
De ce taci când am nevoie de un cuvânt?
Singur iar văd stelele de pe cer
Și vreau să cred că nu mai sunt cel de ieri
De ce mai caut un răspuns
La întrebările la care-adevărul este-ascuns?
Este-ascuns!
Refren:
Stelele de pe cer mă aud când plâng și strig
Și soarele de pe cer vede că mor de frig
Oare e prea mult ce-ți cer? Să te uiți în ochii mei ca la stelele de pe cer
Ca la stelele de pe cer.
Bridge:
Nu-i nevoie să dai vina pe nimeni
Atunci când minți te minți pe tine
Gândul meu zboară peste munți, văi și ape
Și stelele par tot mai aproape..
Refren:
Stelele de pe cer mă aud când plâng și strig
Și soarele de pe cer vede că mor de frig
Oare e prea mult ce-ți cer? Să te uiți în ochii mei ca la stelele de pe cer
Ca la stelele de pe cer
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și incertitudine într-o relație. Naratorul se simte neglijat și se întreabă dacă dragostea este reciprocă, căutând răspunsuri în stele.