The Motans – 42

O femeie perfectă e la fel de complicată
Ca un puzzle super greu din care lipsește o bucată
Și de câte ori am încercat, să o pun la loc sau pur și simplu să o fac,
De atâtea ori am eșuat, cu ochii de sticlă și mâinile în cap.
Și știu tot ce am e tot ce fac,
Dar în viață parcă nu-i deloc interesant.
Sufletul nu se topește, iar eu nu pot să ard,
Dacă-n femeie nu-i măcar o coastă de drac.
Mi-au spus că nu sunt perfect
Și așa-mi vine câte o dată ca să mă mai îmbăt
Să iau soarta de gât și să o întreb, dar de data asta doar în dialect:
Hai spune-mi soartă unde vrei să mă duci,
De ce la toți le pică fete, dar mie numai suci (cățele, târfe)
De viață alerg, și tot de dânsa mă usuci.
După dragoste alerg ca veverița după nuci.
Spune soartă unde vrei să mă iei
De ce la toți le dai cu carul, dar cu mine vrei să bei.
Pe mine m-ai pus pe iarbă, dar la proști le-ai dat un drum.
Spui că vrei să mă lecuiesti, dar mă faci tot mai nebun.
Și nu pot să desenez fără pânză, fără foi
Fericirea doar cu negru, iar durerea în culori.
Și mă faci să mai aștept ca mai apoi
Să îmi dai răspunsul 42.
Ce a mai rămas din dragoste și visele mele.
Țin strâns în pumn nu desfac palmele
Am să le duc cu grijă până nu am să mă sting.
Am să rătăcesc cu ele printre stele și timp.
Vocea ei și buzele cât de mult le-am iubit, oo
Pentru ele am fost în stare de orice, yo
iartă-mă pe mine am avut atâta tupeu
Să cred că fericirea se descalță în antreu.
Hai spune-mi soartă unde vrei să mă duci,
De ce la toți le pică fete, dar mie numai suci (cățele, târfe)
De viață alerg, și tot de dânsa mă usuci.
După dragoste alerg ca veverița după nuci.
Spune soartă unde vrei să mă iei
De ce la toți le dai cu carul, dar cu mine vrei să bei.
Pe mine m-ai pus pe iarbă, dar la proști le-ai dat un drum.
Spui că vrei să mă lecuiesti, dar mă faci tot mai nebun.